Dacian Cioloş, născut între Europa centrală şi Transilvania lui Dracula, a plecat de la Merida, de la reuniunea informală a miniştrilor agriculturii din UE, cu siguranţă fără să ştie că a fost singurul care a scăpat de furia populară, transmite miercuri Hoy.es. Format pe terenul sectorului agrar francez, el este ultima speranţă a agriculturii spaniole, în vreme ce rolul “lipitorilor” este jucat de companiile multinaţionale din sectorul alimentaţiei şi distribuţiei, care sar precum atleţii peste orice barieră, consideră publicaţia citată, potrivit Agerpres.
Indignarea sectorului agricol a rămas închisă între mai multe panouri metalice, înalte de mai bine de un metru, astfel că agricultorii, extrem de disciplinaţi – 6.000, veniţi din mai multe regiuni – nu au încercat deloc să le sară. Cu toate acestea, au reuşit să se facă auziţi până la Palatul Congresului, în care se desfăşura întreaga eurobirocraţie agricolă.
Comisarul Cioloş, care a primit felicitări generoase, după ce a fost ridicat pe eşalonul angajaţilor de portughezul Durao Barroso, a promis o politică agrară comună (PAC) puternică, după încheierea celei de acum, în 2013 – iar manifestanţii l-au salutat şi au strigat că “în dumneavoastră avem încredere”. Asta spre deosebire de ministrul spaniol al mediului încojurător, mediului rural şi marin, galiciana Elena Espinosa, care şi-a primit la Madrid cele mai multe insulte, alături de José Luis Rodríguez Zapatero, căruia manifestanţii i-au cerut din nou demisia.
Aproape 6.000 de persoane s-au adunat încă de dimineaţă în faţa clădirii unde se întâlneau miniştrii, şi au declarat că sunt la capătul răbdării. În ultimii ani, veniturile le-au scăzut cu 26% – şi doar în ultimii doi ani cu 12%. Preţurile scad, costurile de producţie cresc, iar produsul este vândut în cele din urmă la supermarket, de multe ori în cantităţi de câteva ori mai mari decât cele de origine.
De altfel, organizaţiile agricole îi acuză pe politicienii europeni că au vândut agricultura multinaţionalelor şi că au comis o nebunie strategică, atunci când au dezarmat încetul cu încetul un sector responsabil cu alimentaţia sigură a 500 de milioane de europeni. Însă Europa celor 27 îşi deschide graniţele şi agriculturii altor continente – aşa cum este cazul Mercosur. Pe de altă parte, Spaniei îi lipsesc cerealele, laptele şi zahărul, aşa că se vede obligată să le importe. Agricultura mediteraneană, în teorie atât de valoroasă, este foarte ameninţată – de aceea au aruncat manifestanţii cu măsline, vin şi făină – marea trilogie mediteraneană.
