Dan Cristian Turturică: Cum evaluaţi eforturile administraţiei române în legătură cu Agenda Digitală?
Neelie Kroes: În primul rând, vreau să spun că sunt impresionată de premier. Ştie despre ce vorbeşte, este inspirat şi, ca lider, este important că înţelege şi că este implicat în procesul prin care economia digitalizată ar trebui să reprezinte viitorul pentru România. Am întâlnit şi doi miniştri foarte implicaţi în Agenda Digitală. Cred, de asemenea, vorbind de fonduri structurale şi despre prioritizarea cheltuirii fondurilor structurale din Agenda Digitală, că acest program nu este un scop în sine, ci un instrument care să permită o acţiune eficientă în alte sectoare adiacente.
D.C.T.: I-aţi întrebat pe miniştrii cu care v-aţi întâlnit cum îi puteţi sprijini. Ce v-au răspuns?
N.K.: Oficialii ştiu că banii pentru investiţii sunt importanţi, că există fonduri rezervate României. Ei trebuie să îşi facă treaba acasă, pentru ca programul să devină o prioritate, şi eu voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă, alături de colegii mei, în legătură cu fondurile regionale. Dacă vom depune eforturi comune, cred cu sinceritate că putem face paşi înainte.
D.C.T.: Este mulţumitor procentul de absorbţie a fondurilor alocate proiectelor digitale?
N.K.: Nu există nici o îndoială că este prea mic. România nu este singura care înregistrează un procent prea mic în ceea ce priveşte cheltuirea fondurilor structurale. Este o problemă pe care am întâlnit-o în destule state membre. Nu este vorba de faptul că nu ar exista iniţiative, planuri sau strategii, ci are legătură cu modul în care implementezi această strategie în realitate, în modele de afaceri. Şi pentru asta ai nevoie de oameni care sunt competenţi să facă asta. Cred că este o chestiune căreia trebuie să îi acordăm mai multă atenţie.
D.C.T.: Le-aţi dat vreun sfat celor cu care v-aţi întâlnit?
N.K.: Sunt foarte atentă să nu mă implic în chestiuni care ţin de guvernul dumneavoastră, dar dacă ni se va cere ajutor, atunci voi face tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a găsi specialişti care să vă ajute. Uneori cred că ar trebui să existe o echipă de specialişti internaţionali – mai ales că nu doar România este în această poziţie – care să fie capabili să ofere modele şi sfaturi. Adesea, nu trebuie să descoperi pe cont propriu ceea ce a fost deja realizat de alte state membre. Le puteţi copia sau puteţi să vă însuşiţi acele soluţii.
D.C.T.: Credeţi că această propunere, a specialiştilor internaţionali, va deveni realitate?
N.K.: Nu trebuie ca aceşti specialişti să creeze un organism în interiorul României. Aici există oameni foarte competenţi, fără îndoială, dar uneori atunci când vă aflaţi într-o situaţie complet nouă cineva din exteriorul dumneavoastră poate să spună „am experienţa necesară şi vă pot oferi o mână de ajutor“.
D.C.T.: În afară de bani şi know-how, mai există alte modalităţi prin care Comisia poate contribui la reducerea decalajului dintre România şi ţările care conduc reforma digitală?
N.K.: Nu subestimaţi ceea ce aţi realizat şi fiţi mândri de ceea ce aţi realizat până acum. Aţi făcut o treabă grozavă în numai două decenii. Acum sunteţi membru cu drepturi depline în familia europeană, aţi dovedit că sunteţi europeni. Să facem împreună ceea ce se poate realiza împreună şi să învăţăm unii de la ceilalţi. Noi am învăţat de la dumneavoastră, deoarece nu aţi renunţat niciodată. Aveţi o generaţie tânără foarte interesantă, luptătoare.
D.C.T.: Cum vedeţi necesitatea unui parteneriat mai eficient între stat şi sectorul privat?
N.K.: E nevoie de doi parteneri pentru un tango. Şi Guvernul trebuie să ajute mediul privat. În acest moment, toată dezvoltarea tehnologică, obţinerea de informaţii sunt într-o nouă etapă pe care trebuie să şi-o asume Guvernul şi, bineînţeles, lumea afacerilor. Să fie creativi, să fie inovatori şi să nu fugă de asumarea riscurilor, deoarece prin asumarea unor riscuri poţi învăţa.
D.C.T.: Aţi participat la evenimentul „Future Communities – Open Inovation Fair“. Ce impresii v-au lăsat inventatorii întâlniţi?
N.K.: M-a impresionat o fată de 14 ani care a construit singură un robot. E fascinant. Visul ei pentru cariera viitoare este să construiască roboţi pentru persoanele cu dizabilităţi. Un tânăr de 19 ani este într-o fază avansată pentru a găsi o soluţie pentru reducerea traficului.
D.C.T.: Există proiecte concrete prin care Comisia Europeană poate contribui ca aceşti tineri să-şi pună în aplicare ideile nu doar în România, ci şi în alte ţări de pe continent?
N.K.: Nu este o chestiune care să privească într-atât Comisia. Trebuie să acordăm o mai mare atenţie modului în care sistemul educaţional este organizat. Mă refer la un echilibru între a oferi condiţii acestor tineri şi a cere rezultate de la aceştia; este vorba de profesori pentru că ei îi ghidează pe tineri în a-şi găsi calea, dar e necesar să fie incluse în programa şcolară inclusiv lecţii de antreprenoriat, chiar din timpul gimnaziului.
D.C.T.: Poate ajuta proiectul pieţei unice ca o idee bună născută în România să devină o afacere în Europa?
N.K.: Absolut. Acesta este unul dintre motivele pentru care ne dorim o piaţă unică: cu o autorizaţie obţinută într-o ţară să poţi face ce doreşti în oricare dintre celelalte ţări membre. Deci mai puţină birocraţie, mai puţine formalităţi. Trebuie să facem în aşa fel încât afacerile aflate la început să pătrundă mai uşor pe piaţă.
D.C.T.: România este pe primele locuri la viteza transferurilor de date. Este ceva din experienţa românească ce poate deveni un model de bune practici pentru alte ţări europene?
N.K.: Implementarea tehnologiei 4G în marile oraşe este remarcabilă. Aţi demonstrat că, deşi aţi intrat pe această zonă mai târziu, aţi sărit direct pe podium, aţi profitat de această oportunitate, ceea ce e minunat.
D.C.T.: Credeţi că veţi reuşi, până la urmă, să eliminaţi complet tarifele de roaming la telefonia mobilă?
N.K.: Absolut.
