Coliva politică a celor ce noaptea, ca hoții… | OPINIE

„Sunt copii mulți și gălăgioși. Le mai pun scotch la gură, așa îi fac să mai tacă“ – o educatoare de la grădinița Școlii nr. 41 din București. Scotch la gură încearcă să ne pună și cei care au dat ordonanțe noaptea, ca hoții, și nu vor să-și recunoască ticăloșia. O dau pe „proasta comunicare“. Nu le place adevărul. Se hrănesc cu minciuni, intoxicări și diversiuni. Se simt bine doar la televiziunile de partid. E drept că și noi, ca și copiii picați pe mâna doamnei educatoare, suntem mulți și gălăgioși. Facem tărăboi mare când tâlharii încearcă să ne calce pe cap. Sau să ne lipească gura cu scotch.

Dragii mei, ridicați capul și priviți-vă ope­ra: ați obținut (am obținut) o victorie istorică! Știu, sunteți dezamăgiți că (încă) n-a picat Grindeanu. Că (încă) vă mai rân­jesc în față Dragnea și Tăriceanu. Vă asigur, însă, că e rânjetul animalului încolțit. Rânjetul născut din frică.

În schimb, noi, cei fără de putere, am reușit câteva succese esențiale:

– am blocat odioasa Ordonanță 13 (revocată de Guvern, respinsă de Parlament);

– l-am elimiat din guvern pe scârbavnicul Iordache;

– nu am dat guvernului-de-șobolani răgazul celor 10 zile care ar fi legalizat fărădelegea și ne-ar fi pulve­rizat națiunea;

– le-am arătat tâlha­rilor de ce suntem în stare atunci când suna-va goarna dreptății;

– le-am arătat românilor care ne sunt inamicii atunci când, vorba poetului, „jinduiesc la taine coapte / guri sosite-n miez de noapte“;

– am câștigat respectul străinătății și admirația planetei.

Și pentru că era nevoie și de un dram de umilință, l-am adus pe Ciordache în situația de a vota cu mânuța lui – în Comisia juridică, dar și în plen – împotriva ordonanței pe care o moșise în crucea nopții.

Și i-am mai adus pe apos­tolii corupției, Dragnea și Tăriceanu, în situația de a-și abandona pupitrul prezi­dențial și a se ascunde prin subteranele Parlamentului, la ritualul arderii pe rug a mârșavei ordonanțe.

Nu e rău! Pentru trei săptămâni aprige, nu e rău deloc. Nu uitați: am înfruntat un inamic puternic și perfid, care avea toate armele de partea sa. L-am învins cu dârzenie și bună-credință. E ca și cum am fi înfruntat o divizie de tancuri cu brațele goale.

Să nu ne facem însă iluzii. I-am spulberat, dar vor reveni. Frustrarea și spaima de pușcărie îi vor face și mai periculoși. Aceiași Dragnea și Tăriceanu, dar și perfidul Nicolicea E., zurbagiul Codrin Ș. sau arogantul Șerban N. șuieră ca șerpii – întunericiți, veninoși, ame­nințători.

Iată-l, bunăoară, pe Dragnea-bey, mare vizir de Teleorman: „Nu este exclus un miting mare al PSD, care să susțină începerea unei discuții serioase despre ches­tiuni profunde din sistemul de justiție“.

Carevasăzică, discuția despre justiție o pornim din adunătura de partid, luând ca reper strigătele guturale ale patrioților aduși cu autobuzul, în apărarea distinșilor corupți. Ce nevoie mai avem de ma­gistrați când domnu’ Dragnea ne va asigura o dreaptă judecată, cu linșajul inclus, în noile tribunale ale poporului?

Așadar, ne așteaptă zile interesante. La nevoie, vom face și nopți albe. Dar ordonanțe hoțești nu vom accepta până la trecerea cometei! E o realitate care lui Dragnea îi provoacă spaime incontrolabile. Inamicii îl împresurează ieșind din văgăunile Europei: „N-am vrut să se escaladeze un conflict oricum creat artificial și susținut printr-un mecanism, mașinărie de manipulare ultraprofesio­nistă, care nu a fost născută în România“. Agenturile! Asta era!

Adăugați aici și „multinaționalele“, acest nou bau-bau care i-a luat locul lui Soros, și veți avea ima­ginea dușmanului extern cu care dădea de pământ și Ceaușescu în decembrie ’89. Vorba lui Ion Iliescu-tine­relul: imperialist american / cădea-ți-ar bomba în ocean!

Ce ziceți, să-i amintim lui Dragnea că pensiile și ajutoarele sociale pe care le împarte el cu generozitate își trag seva din taxele plătite și (sau mai ales) de companiile multinaționale? Să-i amintim, că n-o fi foc.

Dacă tot a pus gând multinaționalelor, să survolăm un pic, la joasă înălțime, situația din Venezuela. Experimentul marxist Chavez-Maduro este o crimă socială. Cei doi tembeli au alungat companiile străine, au naționalizat mij­loacele de producție, au promovat o retorică agresivă anti-americană și anti-europeană, au impus dictatura prezidențială. Rezultatul: după 18 ani de „chavism“, Venezuela este bântuită de foamete, populația e subnutrită, oamenii stau la cozi kilometrice pentru un săpun sau un sul de hârtie igienică. Magazinele sunt goale, alimentarea cu energie electrică se întrerupe frecvent, iar inflația a ajuns la 1.500% pe an.

Cu excepția inflației, recunoaștem România anilor ’80. Coșmarul venezuelenilor va lua sfârșit, probabil, printr-o revoluție sau o lovitură de stat (susținute din exterior). Este și speranța marii majorități a populației. Așa ceva, pentru România secolului XXI, este de neconceput.

Dragnea, Tăriceanu, acesta este un avertisment: mânca-vom coliva politică a celor ce noaptea, ca hoții…!