Indiferent de culoarea lor politica, cei mai multi politicieni autohtoni par multumiti de transformarea CNSAS intr-un fel de arhiva publica a fostei Securitati, care eventual sa satisfaca, fara prioritati si mai ales fara nici un fel de comentarii, voyeurismul national. Primul ministru spune, mandru si optimist, ca va gasi o formula prin care "sa permita CNSAS sa functioneze" si ca va elabora o ordonanta de urgenta care "sa dea Justitiei partea de judecare a calitatii de colaborator/necolaborator al Securitatii". Calin Popescu Tariceanu stie, pe de alta parte, ca Justitia romaneasca este deficitara si ca, de pilda, inaintea alegerilor din acest an ar fi imposibil sa se poata pronunta asupra dosarelor candidatilor eligibili pentru primarii si Parlament. Primul ministru, care a infierat-o pe Mona Musca pentru colaborarea din tinerete cu Securitatea, dar i-a pastrat aproape pe seniorii Stolnici si Quintus, a devenit dintr-o data impacat cu ideea eliminarii filtrului CNSAS. Tudor Chiuariu, proaspat consilier pe langa seful Guvernului, a explicat in detaliu solutia gasita de liberali: CNSAS va deveni "un organ de investigatie", iar in cazurile in care va avea "probe privind apartenenta sau colaborarea cu politia politica, sa sesizeze instanta de judecata, care sa se pronunte asupra apartenentei sau colaborarii cu fosta Securitate ca politie politica". Cu alte cuvinte, in perioada care trece de la analizarea dosarului unei persoane publice in cadrul Colegiului CNSAS si eventuala decizie data de Justitie, verdictul va fi dat de presa, care va avea destul timp, multe informatii, dar prea putina expertiza. Vor interveni in plus o serie de intoxicari si de manipulari care vor vicia si mai mult campania electorala ce se anunta foarte dura.
Trecerea CNSAS pe linie moarta preocupa pe toata lumea, dar nimeni nu incearca sa gaseasca o cale de resuscitare a acestei institutii care putea tine loc in acelasi timp de lustratie si de memorie colectiva. Social-democratii crescuti in umbra lui Iliescu jubileaza ca li s-a implinit visul, in vreme ce Emil Boc, presedintele marelui partid prezidential, in pana de idei, face apel la demagogie si spune ca "PD-L se pronunta pentru continuarea activitatii CNSAS, pentru deconspirarea Securitatii ca politie politica, pentru adoptarea de urgenta a unei reglementari in domeniu". Conservatorii lui Voiculescu si extremistii lui Vadim Tudor s-au bucurat fara limite fiindca legaturile lor cu vechiul sistem nu sunt doar nostalgice, ci si structurale, dupa cum arata dosarele CNSAS.
Usurate de disparitia CNSAS ca instanta morala pe piata politica romaneasca, partidele nici nu cauta solutii pentru revenirea la normalitatea verdictelor, fiindca fiecare se foloseste de propriii securisti, cunoscuti sau nu ca atare, fiecare se teme sa nu-si descopere colaboratori ascunsi si fiecare poate folosi la o adica informatiile politiei politice ceausiste din dosare traficate la bursa neagra pentru a santaja pe cineva ajuns intr-o functie-cheie a statului.
Presiunea facuta de presedinte pentru ca serviciile secrete sa-si cedeze CNSAS arhivele din perioada comunista a nemultumit toate institutiile publice tocmai pentru ca Securitatea isi recrutase oameni din toate domeniile si la toate nivelurile, iar multi dintre acestia au escaladat ierarhiile dupa 1990, unii ajungand chiar in pozitii politice foarte influente. Procurori si judecatori, politisti, clerici cu staif si alti inalti functionari din diverse domenii se tem ca dosarele depozitate la CNSAS ar putea sa-i lustreze. Actuali sau fosti sefi ai serviciilor de informatii au lasat sa se inteleaga ca exista politicieni care nu pot fi deocamdata deconspirati fiindca au ramas activi in servicii, semn ca Securitatea lui Ceausescu supravietuieste in zone vulnerabile. De aceea o eventuala solutie pentru a-i reda prerogativele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nu poate veni nici din zona parlamentara, nici din cea guvernamentala.
