Fosgaiala partidelor in etapa postreferendum seamana a degringolada si neputinta. Suntem spectatorii unei arene de mare clasa, populata cu pigmei. Campionatul pare compromis, nimeni nu e in stare sa isi puna cu ambii umeri la podea adversarii politici, asa incat de acum a devenit mai interesant ce se petrece prin preajma ringului, in primele randuri, unde traficheaza tot felul de samsari cu ochelari negri, incognito. Ce? Sperantele si continuturile buzunarelor partidelor parlamentare, oricat de mari sau mici ar fi primele si oricat de bogate ori modeste ar parea ultimele. Intre timp, sala ridicata de consultarea populara in picioare asteapta, cam neincrezatoare, insa totusi calma ca protagonistii sa dea semne ca au luat seama de dorintele ei, cat se poate de clar exprimate.
Dar bajbaiala politica a ultimelor zile aduce mai degraba a buimaceala persistenta. Nimeni nu face exceptie de la ea. Fericit ca s-a intors la Palatul Pionierilor, presedintele si-a chemat boierii la sfat. Cam stim cu totii incotro bate marinarul, dar neplacerea consta in aceea ca deblocarea situatiei pare complicata si aduce a taraganare in oricare dintre scenariile posibile. Sfetnicii lui de taina, Boc si Stolo, par dispusi sa cada la invoiala cu Mirciulica Geoana, temutul – hahaha! – lider al PSD-ului. Numai ca nu prea imi vine sa cred ca sala ar inghiti galusca asta, fiindca nu de aceea l-a dat jos pe Vacaroiu, ca sa il aduca inapoi pe usa din dos. Daca se voia asta, la alegerile din 2004 iesea din nou PSD-ul, iar bietul Adi Zambaccian scapa cu binalele intregi si fara tablouri pe la licitatii…
Tariceanu, la randul lui, e ca ostasul sovietic: priveste doar in directia de inaintare, pe teren solid, ca si sub apa, in aer ca pe uscat. Guralivii aspri care il antureaza se dau voinici si cer trecerea in opozitie, dar, daca voia una ca asta, premierul ii avea si acum in barca pe baietii si fetele de la PLD, nemaivorbind de faptul ca si-ar fi dat in continuare binete chiar cu Basescu insusi. Ca i-a spus-o Patriciu sau o stie si singur, e limpede ca motociclistul de frunte al liberalilor isi doreste puterea mai presus de orice si chiar cu pretul ignorarii votului popular. Iar acest tip de ureche surda nu ar fi o noutate, chiar daca o mustrare atat de limpede cum a fost rezultatul referendumului nu s-a mai primit in politica ultimilor saptesprezece ani de postcomunism.
Unii spun ca Vasile Blaga, unul dintre oamenii forte ai PD-ului, ar fi ajuns la concluzia ca, dincolo de ghionturi si faulturi, mariajul dintre fostii parteneri de guvernare ar putea fi resuscitat. Se prea poate sa fie asa, numai ca sala ar fluiera din greu si intr-o asemenea eventualitate. Prea ar deveni clar ca s-au aruncat bani pe garla cu referendumul doar din pricina unor mofturi de domnisoare isterice, incapabile sa se concentreze in mod decent la solicitarile natiei si mai curand gata sa se flocaie, artagoase, pentru fleacuri.
Nimic interesant nu se petrece nici in relatia morganatica dintre PRM si UDMR. Noaptea de vis a trecut, iar acum cei doi parteneri isi scutura paiele de pe haine, pretinzand ca nu se cunosc deloc. In timp ce bietul Vadim clameaza ca vrea guvern vast si multicolor, dar fara unguri, fortele din interiorul UDMR care mai au curaj sa se priveasca in oglinda se gandesc sa il trimita pe Marko in concediu, la relaxare. Numai ca vraja wrestling-ului initial s-a cam spart, cine sa il mai creada pe Tribunache si cine sa se mai simta reprezentat ca maghiar de Marko?! Liderii flamurilor etnice sunt tot mai putin credibili, vremea lor pare sa cam fi apus.
Saptamana – poate saptamanile – care vin(e) va sau vor aduce un program distractiv de toata frumusetea. Se va consuma in Romania multa inghetata, se vor linge multe bomboane si se va ingurgita o sumedenie de vata pe bat, intrucat spectacolul va deveni tot mai alert, eroii lui tot mai penibili, iar solutiile autentice tot mai indepartate. Cum sunt de exclus din start formulele aducatoare de dezastre mai mari – pe unele le incearca tocmai acum Ucraina vecina, starnindu-le ingrijorari suplimentare vecinilor care suntem –, s-ar cuveni revenit la adevarurile simple. Or, cel mai evident dintre acestea este acela ca votul pro-Basescu a fost unul impotriva coalitiilor perverse, sabotoare de reforme si aducatoare de prosperitate numai pe seama clicilor politicianiste. Daca exista vreun cap limpede in administratie ori in Parlament, este timpul sa se arate.
Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai
