Tânărul lider al PSD are prieteni peste tot, printre liderii sindicali care-i transpun rapid orice discurs în slogan de pancartă, printre liberalii cu ştaif, printre patronii televiziunilor de ştiri, ba chiar printre oamenii de bază ai puterii, iar Traian Băsescu nu este total exclus din acest cerc.
Oamenii exasperaţi de sărăcie, care s-au strâns în jurul Guvernului pentru a-şi vărsa nervii şi nemulţumirea pe Emil Boc, nu sunt prietenii lui Victor Ponta. Ei sunt doar masa de manevră a liderilor sindicali, care o dată la patru ani primesc locuri în Parlament din partea PSD. Victor Ponta are nevoie de aceşti sindicalişti, care, cu mici excepţii, trăiesc pe picior mare, fac afaceri profitabile, căpuşază şi falimentează întreprinderi de stat, dar mai ales răspund prompt la chemările unor grupuri politice şi de interese. Victor Ponta crede că aşezându-se, fie şi simbolic, în fruntea luptei sindicale îşi va spori notorietatea, simpatiile, credibilitatea şi în acest fel va negocia mai profitabil cu liberalii în perspectiva alegerilor din 2012.
Crin Antonescu şi Victor Ponta îşi trimit reciproc bezele de la televiziunile patronate de Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu, pe unde amândoi trec mult mai des decât pe la Parlament. Dar, spre deosebire de şeful liberalilor, Victor Ponta este mult mai echilibrat şi priveşte adesea cu politeţe, dacă nu chiar cu teamă spre Traian Băsescu. Tânărul lider al social-democraţilor ştie că va avea nevoie de sprijinul Cotrocenilor peste doi ani, când partidul său va câştiga, probabil, alegerile, iar uşa palatului prezidenţial a mai fost deschisă pentru PSD şi în 2008, cu ajutorul deputatului Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta.
Şeful PSD mai are încă destul timp să-şi consolideze poziţia şi să-l curteze pe Traian Băsescu, dar deocamdată trebuie să fie duşmanul său raţional, pentru că doar aşa va continua să crească în sondaje. Victor Ponta ştie însă că nu trebuie să exagereze dacă vrea să rămână în competiţie. Foştii săi colegi social-democraţi, care au rămas cu Traian Băsescu, i-au arătat deja pisica printr-un comunicat de presă destul de original prin care îi atrag atenţia, în formule pline de subînţelesuri, că „n-ar fi de mirare ca peste ani să aflăm că între tânărul Ponta şi crima organizată n-au stat decât oamenii de legătură, mulţi membri PSD cu funcţii de conducere” şi că doar lipsa garanţiilor din partea PDL l-a împiedicat după alegerile prezidenţiale de anul trecut să-şi pună în practică visul de a deveni ministru al Justiţiei.
Cu tot pedigriul său social-democrat, moştenit pe linie maternă de la Petre Pandrea şi Lucreţiu Pătrăşcanu, Victor Ponta nu are încă o perspectivă clară asupra viitorului său, cu atât mai mult cu cât foştii săi amici politici dau de înţeles că îl au la mână. Liderul PSD culege însă deja simpatiile multor oameni nemulţumiţi de actuala putere, iar democrat-liberalii continuă să-l ajute mai mult sau mai puţin voluntar pe Victor Ponta să-şi construiască trambulina prezidenţială în detrimentul lui Crin Antonescu. Preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a pus umărul serios la întărirea liderului PSD, nu doar prin votul contestat la legea pensiilor, ci şi prin faptul că a recunoscut direct şi fără ocolişuri că PDL a negociat cu social-democraţii pe bani. Şeful PSD este împins în faţă şi urcat pe cataligi pentru a fi mai vizibil: este susţinut prin pârghii mediatice serioase, de la televiziunile mogulilor la postul public de radio, unde PSD a rămas în capul mesei încă de pe vremea lui Adrian Năstase. Victor Ponta are deci toate şansele să crească în sondaje, cu singura condiţie să nu sară calul prea tare.
