Nu avem de-a face numai cu o tentativă de destabilizare a democraţiei româneşti, ci cu un experiment de mari proporţii care studiază capacitatea UE de-a replica la o asemenea transgresiune a principiilor ei de funcţionare.
Este notoriu de un secol încoace că orice si tuaţie politică şi socială din România poate fi comentată cu un citat din opera lui I.L. Caragiale. Iar întreaga devenire a societăţii noastre este, aşa cum a remarcat mai de mult Al. Paleologu, pusă în lumină de Ca ţavencu: „Toţi suntem români… Mai mult sau mai puţin oneşti“.
Un editorial publicat de curând pe Con tri butors.ro de Vlad Zografi se intitulează lu cid:Aşteptând rinocerii. Alăturându-mă pro feţiei lui Zografi, trebuie să observ că is toria noastră, văzută ca un şir de momente caragialiene, devine, în momentele ei cru ciale, ionesciană.
Adormirea cronică a conştiinţei morale este întreruptă de tresăriri de fanatism care au tendinţa să se răspândească în medii şi prin tre oameni la care nu te aştepţi. Paşnicul român mioritic (alt mit de vremuri vitrege) suferă, prin contagiune, metamorfoza: de vine rinocer.
Citeşte continuarea în Revista 22
