Toţi diplomaţii europeni acreditaţi la Bucureşti recunosc că orice pârghie pe care o pot folosi pentru a pune la treabă clasa politică şi a o obliga să respecte regulile de bază ale jocului este mai mult decât binevenită. Azi e intrarea în Schengen, la anul, probabil, va fi altceva. Atât timp cât Europa are ceva de dat la schimb, cu chiu, cu vai ne achităm de obligaţiile minimale şi luăm notă de trecere. Progresăm. Aparent, funcţionează. Aparent.
La Vama Siret, mita pe care o primeau vameşii şi poliţiştii de frontieră ajungea la 25.000 de euro într-o singură tură, de 12 ore. Aproape 20 milioane de euro intrau anual în buzunarul acestor funcţionari ai statului, bani care adesea erau strânşi cu găleata. Funcţionari al căror salariu oficial era de câteva sute de euro câştigau ilegal de zeci de ori mai mult. „O maşină de făcut bani”, concluziona nonşalant unul dintre vameşii arestaţi de procurori. O maşină de făcut bani în care toţi angajaţii erau implicaţi, de la femeia de serviciu până la şeful vămii, în care toţi ştiau cât se ia şpagă pentru a închide ochii la un cartuş de ţigări sau la un paşaport falsificat. O maşină de făcut bani care oficial funcţiona în bătaie de joc, iar neoficial avea cadenţa unui ceas elveţian. Delăsarea şi indolenţa ce caracterizează majoritatea instituţiilor de stat fuseseră înlocuite la Vama Siret cu o hărnicie şi o disciplină care ar fi lăsat şi un neamţ cu gura căscată. Citiţi detaliile aflate de procurori despre cum funcţiona mecanismul colectării şi repartizării banilor în funcţie de contribuţia fiecărui vameş şi poliţist şi o să aveţi senzaţia că lecturaţi un manual de management al corupţiei.
În mod normal, descoperirile făcute în acest caz ar trebui să ducă la un control la sânge în toate vămile din România. Crede cineva cu adevărat că doar la Siret se întâmplau toate acestea? Doar în nordul ţării se ia şpagă? Şi mai important – e cineva atât de naiv să-şi imagineze că mita ajungea doar până în buzunarele şefului de vamă? El nu avea superiori în Direcţia Vămilor? Superiorii lor nu aveau şi ei superiori în minister? Superiorii din minister nu aveau şi ei şefi de partid care îi susţinuseră politic pentru a ocupa funcţia?
Având în vedere interesul pe care îl vor prezenta în viitor vămile României pentru Uniunea Europeană, dar şi cât de important este să demonstrăm că putem proteja graniţa de est a continentului, operaţiunea începută săptămâna trecută ar trebui să fie ocazia perfectă pentru a răspunde onest, în premieră, la întrebările de mai sus şi a duce, în sfârşit, lucrurile până la capăt. Adică, să ajungă după gratii nu doar vameşii şi poliţiştii de frontieră, ci şi ultimii beneficiari ai şpăgilor colectate de ei.
Ce se va întâmpla însă dacă şi de data aceasta ancheta se va opri la infanterişti? Din păcate, cred că Europa va închide ochii, cum a făcut-o şi în 2007, şi ne va accepta, mai devreme sau mai târziu, în Schengen. Dar ne va face asta mai europeni decât suntem azi? Nu! Iar cei ce vor pierde din nou din acest compromis vom fi tot noi, românii. Pentru că, în final, este treaba noastră şi a nimănui altcuiva să ne asigurăm că nu rămânem prizonierii unui stat care ne fură ştiinţific zi de zi.
Una dintre cele mai incredibile scene povestite anchetatorilor de funcţionarii de la Vama Siret descrie o modalitate prin care se cimenta complicitatea între vameşii corupţi. Cei care colectaseră banii îi predau la final de tură colegilor, pentru a-i ţine ascunşi în cazul unui control sau a-i distribui mai departe. Schimbul pachetelor cu bancnote se făcea pe muteşte, într-o cameră în care se stingea lumina. Banii murdari treceau de la un mafiot la altul pe întuneric.
România este în întregul ei o cameră scufundată în beznă, în care sume colosale, ce ne-ar putea scoate uşor din subdezvoltare, trec de la un mafiot la altul, cu sprijinul total al aparatului de stat. Cine şi când va aprinde lumina în România?
