Dan Diaconescu a schimbat studioul. El transmite acum din arestul Direcţiei Cercetări Penale, unde două acuzaţii grave – şantaj şi ameninţare – l-au trimis luni într-o vacanţă all exclusive. Cu această experienţă penitenciară la CV, pitorescul personaj se poate lăuda prin vecini că le-a încercat pe toate. Însă nu arestul de o zi, o lună, un an sau mai mulţi este interesant în cazul lui Diaconescu. Până la urmă, faptele de care Dan Diaconescu este incriminat sunt la latitudinea oricărui găinar, proletar sau intelectual. Merită însă atenţie capacitatea de penetrare politică de care au dat dovadă până acum acest tătuc TV şi televiziunea lui. Prin studioul său pestriţ s-au înghesuit politicieni de toate culorile şi oameni de stat de cele mai înalte ranguri. Până de curând, clarvăzătorii, „elodiologii”, vindecătoarele şi vrăjitoarele au suportat o concurenţă acerbă din partea demnitarilor. La televiziunea lui DD, poporul a luat astfel act nu doar de faptul că domnu’ Dan e „ăla care le zice pe faţă şi ţine cu oamenii”, ci, mai ales, că este un tip de calibru, din moment ce la taclale cu el se prezintă ditamai miniştri, prim-ministrul României şi preşedintele ţării. Aglomerat din acest punct de vedere a fost, spre exemplu, intervalul noiembrie 2009-martie 2010. În noiembrie-decembrie, OTV şi-a pus la dispoziţie spaţiul de emisie în beneficiul PDL şi al candidatului la prezidenţiale, Traian Băsescu.
După Revelion, acelaşi OTV i-a găzduit generos pe minştrii Cabinetului Boc, aflaţi în campanie de fezandare a populaţiei în perspectiva anunţării măsurilor dure de austeritate. Serviciul a fost reciproc. Dacă la alte televiziuni erau trataţi neprietenos, guvernanţii găseau la OTV o atmosferă colocvială. Câştigător a ieşit şi Dan Diaconescu. Prezenţa preşedintelui, a premierului şi a miniştrilor în studioul său senzaţional ridica nivelul postului şi îl scotea intermitent la aer, de acolo, din subsolul presei. Însă tot în acest interval, noiembrie 2009-martie 2010, DNA şi SRI adăugau file la dosarul „Diaconescu” şi interceptau convorbiri în afacerea de şantaj şi ameninţare la adresa primarului de comună din Arad. Acum, cât ştiau despre această speţă în acele momente oameni precum Traian Băsescu (autoproclamat cel mai informat om din ţară), Emil Boc sau Vasile Blaga rămâne doar de speculat. De întrebat însă nu ai cum să nu o faci, iar răspunsul ar fi relevant. Dacă practica folosirii televiziunii OTV pentru a extorca primari, oameni de afaceri sau alte personaje potente financiar se va confirma şi în instanţă, dacă acest caz, al edilului din Zărand, se va confirma şi în penal, atunci putem cel puţin specula că perindarea reprezentanţilor puterii prin studioul lui domnu’ Dan le-ar fi putut servi celor care şantajau în numele OTV, ca instrument numai bun pentru intimidare.
Oricum, în ultimii ani, frânturi de informaţii privind „colecta” pe care o făcea OTV de la diverşi invitaţi au apărut cu o frecvenţă constantă. La nivel înalt, sunt sigur că astfel de lucruri nu aveau cum să scape urechilor şi, mai mult, puteau fi verificate cu minimum de efort. Cert este că jucăria inventată de Dan Diaconescu, cel mai bun prieten al poporului, a servit multor interese imediate, de afaceri sau electorale. În continuare, OTV îi serveşte de minune şi celui care-şi doreşte accesul la o imagine cât mai reală asupra societăţii şi politicii din România anului 2010. O Românie în care periferia se confundă lejer cu centrul, iar futilul poate coexista în certă armonie cu expunerea marilor mize. Acum, rămâne de văzut cât timp se va prelungi transmisia lui Dan Diaconescu din noul său studiou, în care sigur stă mai înghesuit decât în garsoniera cu care a pornit pe drumul acumulării primitive a celor 33 milioane euro, la cât i-a fost estimată averea. E posibil ca abia de acum să înceapă SENZAŢIONALUL.
