Venezuelenii au început 2013 în incertitudine privind sănătatea preşedintelui lor, Hugo Chavez, spitalizat de trei săptămâni în Cuba, unde a fost operat a patra oară, suferind de cancer. În timp ce era aşteptat în ţară pentru a depune jurământul pentru un nou mandat, la 10 ianuarie, starea lui s-a deteriorat grav şi zvonurile evocau ieri chiar posibila sa moarte.
La Caracas şi în întreaga ţară, festivităţile de Anul Nou au fost anulate, iar duminică vicepreşedintele Nicolas Maduro, care este şi ministru de Externe, a anunţat din Cuba o agravare a stării lui Hugo Chavez, 58 de ani, operat a patra oară la 11 decembrie pentru tratarea unui cancer în zona pelviană, detectat în iunie 2011. În noaptea de marţi spre miercuri, Maduro, desemnat de Chavez ca succesor la şefia statului, a explicat că acesta este „conştient de complexitatea stării sale”. Jorge Arreaza, ministrul pentru Ştiinţă şi Tehnologie şi ginerele preşedintelui venezuelean, a reacţionat pe Twitter, dezminţind zvonurile privind moartea lui Chavez. Numai că declaraţiile lui Maduro şi Arreaza sunt contrazise de cotidianul spaniol Abc, care pretinde că preşedintele venezuelean a fost plasat în comă artificială, iar semnele vitale sunt „foarte slabe”. Şi asistenţa artificială de care beneficiază ar putea fi întreruptă. „Debranşarea, cu rezultat previzibil moartea, ar putea surveni în orice moment”.
Reales în octombrie pentru un nou mandat de şase ani, Hugo Chavez, aflat la putere din 1999, urma să depună jurământul la 10 ianuarie în faţa Adunării Naţionale. Puterea de la Caracas intenţionează să amâne ceremonia, înscrisă în Constituţie, într-un mod care să nu fie interpretat „ca lovitură de stat instituţională”. Potrivit legii fundamentale, în cazul imposibilităţii preşedintelui de a-şi asuma funcţiile, îi revine vice-preşedintelui sau preşedintelui Adunării de a-şi asuma interimatul şi de a convoca alegeri anticipate. Lipsa informaţiilor privind sănătatea lui Chavez contribuie la alimentarea îngrijorării partizanilor săi.
Maladia lui Chavez, subiect tabu de-a lungul campaniei prezidenţiale, a revenit pe scena politică, gravitatea stării sale de sănătate nemaiputând fi negată, chiar dacă natura cancerului de care suferă rămâne un secret bine păzit la Caracas şi la Havana.
Luptă pentru succesiune
Puterea venezueleană nu are interes să precipite evenimentele. În Venezuela, poziţia lui Maduro de succesor al lui Chavez este contestată de alt pretendent, Diosdado Cabello, preşedintele Adunării Naţionale, care are o experienţă electorală mai consecventă decât preferatul lui Chavez şi o popularitate cel puţin egală. El este un fost militar care a participat la aventura pucistă a lui Chavez în 1992 şi are avantajul elitelor „bolivariene”, al căror nucleu dur provine din forţele armate. Nicolas Maduro este un fost sindicalist reputat pentru capacitatea de a dialoga.
Partidul socialist unificat din Venezuela, formaţiunea prezidenţială, este obişnuit să urmeze ordinele lui Hugo Chavez şi nu să delibereze în caz de criză. Prelungirea aşteptării şi incertitudinea reprezintă un calcul riscant pentru chavism, deoarece reaprinde tensiuni şi divergenţe, cu final incert în urma alegerilor anticipate inevitabile în cazul dispariţiei preşedintelui Venezuelei. Scenariul tranziţiei ar putea fi mai complicat, pentru că în realitate există trei pretendenţi la succesiune, fiecare reprezentând trei tendinţe forte ale chavismului, care nu au renunţat la ambiţiile lor. Armata se află în poziţie de arbitru şi, chiar dacă Chavez a desemnat un succesor, schema se poate modifica după anunţarea dispariţiei liderului revoluţiei bolivariene.
Pentru Cuba, miza este mult mai importantă. Ca şi pentru Venezuela, stabilitatea regimului este ameninţată, eventualitatea sfârşitului importurilor de petrol subvenţionat putând declanşa grave dificultăţi economice pe fondul trenării reformelor lui Raul Castro.
