Din clipa in care politica a disparut din realitate pentru a se expune in studiouri si stiri de televiziune, restructurarea Guvernului a devenit o prioritate. Bine, exagerez, politica a insemnat intotdeauna putere, deci prestigiu, deci imagine. Dar era vorba despre imaginea monarhului, despre reverberatiile exercitiului puterii facut de catre cel ales, desemnat. In acelasi timp, ministrii, cei care aveau grija de mersul politicii statelor, erau greu de observat. Ei lucrau pentru monarh, lucrau – eventual – pentru tara si castigau banii cu care-si compensau lipsa sacralitatii. De la o vreme insa, presedintele apare la televizor pe post de umorist, iar sub scutul lui de vorbe acide se lanseaza pe scena primele soliste politice din showbiz-ul romanesc, pe post de ministru. Desigur, barbatii raman, dar ei sunt arareori spectaculosi. Locurile I, II si III pentru cei mai buni showmeni din politica sunt ocupate de Basescu.
La fete insa play-off-ul e in toi. Ce face un ministru-femeie astazi? Lucreaza la imaginea ei de vedeta. Fie ca vorbim despre Ridzi, Udrea sau EBA – si nici cu Alina Gorghiu nu mi-ar fi rusine, dar ea se abtine –, ministrul-femeie e o tipa sexy, cu oarecare prestanta, care organizeaza sau justifica succesul unor show-uri. Nu intamplator, cele doua ministere care le-au fost incredintate lui Ridzi si lui Udrea sunt al Tineretului si al Turismului, adica un fel de departament de PR al Guvernului. Faptul ca in era politicii virtuale Guvernul romanesc are doua pr-ite (in fine, a mai ramas una) nu-i in sine rau. EDU, EBA si cu Ridzi vin sa ne arate ca in politica important nu e ce faci, ci ce obtii. si ca, in pas cu moda tabloidelor, un nur si-un clipit vinovat, o piele bronzata si-un san gelos pe aerul curat pot la o adica pune in miscare mainile unor alegatori, astfel incat textura buletinului de vot sa aiba tandretea buzelor bulbucate ale ministrului Turismului.
Alaturi de atatea ministere serioase, conduse de barbati asemanatori si scortosi sau de doamne triste si ingrijorate, ministere care ne dezamagesc sau ne amagesc cu cativa kilometri de sosea de centura pe an, trebuie sa existe un Minister al Veseliei, un fel de atasat permanent pe langa televiziuni, care sa ne faca sa uitam de necazuri. Care sa ne invite, pe banii nostri, la concerte rock si etno, la excursii si maratoane, la vise erotice care sa inlocuiasca – sau macar sa puna-n umbra – cosmarul stirilor de ora 5, dar mai ales indiferenta pe care, de fapt, o merita. Dupa cum Basescu intruchipeaza, ca personaj TV, Puterea, in felul ei recent de manifestare – ironie, cinism si neinduplecare –, EDU, EBA si Ridzi incarneaza Frumosul ca univers compensativ.
Cand politica reala va disparea cu totul din spatiul public real, atunci ne vom alege, in fine, un Parlament de vedete, care sa concentreze atentia telespectatorilor obligati inca sa asiste la discutii purtate cu un aer serios despre nimicuri. Cateva sute de vedete adunate la un loc: locul tuturor evenimentelor, Cetatea Realitatii Supreme, de unde se va transmite nonstop, fiecare post TV negociindu-si parcela, grupul, momentele zilei pentru un castig cat mai bun. Mai e ceva pana atunci, dar sperantele noastre nu sunt desarte.
