» In anul 1469 Baia Mare se inconjoara cu ziduri de aparare.
» In Turnul Macelarilor, singurul bastion medieval care mai exista, se pastra munitia.
» Din acest turn, viitorul primar al orasului l-a impuscat pe Pintea Viteazu.
Sistemul de fortificatii al cetatii medievale Baia Mare s-a desavarsit in secolul al XV-lea, cand Matei Corvin a dat localitatii dreptul de a se inconjura cu ziduri de aparare prevazute cu bastioane si porti-turnuri, cu santuri si palisade. Tot atunci, in anul 1469, se primeste dreptul de a se alatura titulatura "castrum" sau "castellum" denumirii orasului. Atunci s-a inconjurat cetatea cu ziduri in forma de inima si cu bastioane, nu foarte eficiente tinand cont ca in 1672 trupele imperiale recuceresc orasul si distrug fortificatiile, zidurile si bastioanele, unul singur fiind crutat, din motive necunoscute. Acel turn exista si astazi: Bastionul Macelarilor. Respectivul turn se pare ca a fost ridicat inaintea "decretului" lui Matei Corvin, in anul 1347. Atunci, un document pomeneste despre constructia unui turn din piatra pentru adapost, prin contributia breslei macelarilor. Se pare ca pe acea structura a fost edificat "Bastionul Mare Rotund", cum era numit turnul cu opt metereze intr-un document datat in anul 1636, act care vorbeste despre repararea acoperisului distrus de o furtuna puternica.
Cotropit in al III-lea mileniu
Turnul are 13 metri inaltime si seamana izbitor cu Bastionul Croitorilor din Cluj. In turn se pastrau munitia, praful de pusca, archebuzele si cateva tunuri de calibru mic, de aceea mai este mentionat in arhivele medievale "Turnul de munitii".
Oamenii de cultura isi amintesc ca in urma cu douazeci de ani Turnul Macelarilor era muzeu, intr-o splendida sala rotunda fiind expuse armuri, obiecte medievale, flinte sau buzdugane care au apartinut ostirii haiducului Pintea. Astazi, vestigiu al vechilor fortificatii medievale ale Baii Mari, Turnul este doar unul dintre monumentele istorice de categoria A lasate in paragina si nevizitabile. Cu toate ca agentiile de turism sustin in ofertele privind vizitarea urbei ca Turnul Macelarilor este "locul unor expozitii si targuri folclorice si etnografie", "uriasul medieval" are portile ferecate si nici un custode. Asa ca, pentru a vedea ce a mai ramas pe cele doua niveluri, trebuie sa anunti Muzeul Judetean si sa vina cineva sa le deschida vizitatorilor.
In jurul Turnului, situat langa piata agroalimentara "Izvoarele", s-a format o mica piateta de vanzare a electrocasnicelor, covoarelor si tigarilor de contrabanda aduse din Ucraina si Moldova. Peisajul care inconjoara monumentul este dezolant, parfumul istoriei cetatii fiind anihilat de cel al mititeilor si "miticilor".
Pintea, ochit din Turnul Macelarilor
Turnul Macelarilor se leaga de istoria orasului si printr-o legenda care isi trage seva de la inceputul secolului al XVIII-lea. In anul 1701 imparatul Leopold ofera un premiu de 500 de taleri pentru prinderea haiducului Pintea Grigore. Doi ani mai tarziu, pe 14 august 1703, alaturat armatei principelui Rakoczi al II-lea in rascoala antihabsburgica, in momentul in care se pregatea sa intre in cetatea Baia Mare, avand acceptul si promisiunea conducatorilor ca nu i se va intampla nimic, Pintea Viteazu este impuscat din Turnul Macelarilor de Dezsi Istvan, cel care avea sa ajunga primar al orasului.
Haiducul, adoptat de Maramures
Grigore Pintea, supranumit Pintea Viteazu sau Paunasul Codrilor, s-a nascut in Magoaja, domeniu care apartinea de comitatul Clujului. Totusi, in diferite zone din Maramures, Satu Nou sau Budesti, unii batrani se gioara (jura) ca pot sa-ti arate bordeiul in care s-a nascut cel mai iubit haiduc. In Maramures, sa le vorbesti oamenilor despre un "Pintea nemaramuresean" e sinonim cu blasfemia. In bisericuta de lemn din Josanii Budestiului se pastreaza cu sacralitate o camasa de zale despre care se afirma ca a fost purtata de Pintea Viteazu pe 14 august 1703, cand a fost impuscat din Turnul Macelarilor, "miseleste", de Dezsi Istvan, viitorul primar al cetatii Baia Mare. Unii specialisti, bazandu-se pe diferenta de dimensiune dintre descrierea capitanului curutilor Grigore Pintea, "un zdrahon de om", si micutele zale din Budesti, spun ca acestea nu i-au apartinut haiducului, ci unui alt Pintea. Legenda spune ca dupa moartea lui Grigore Pintea toti capitanii lui si-au luat numele Pintea in semn de pretuire si cand erau prinsi de poteri spuneau ca-i cheama Pintea. De aici si versurile baladei, care spun "Ca doara Pintea n-o muritu’, numa’ un ptic s-o hodinitu’".
