Obiectivul politic esenţial al PSD a rămas neschimbat faţă de cel din vara anului 2012: demantelarea componentelor esenţiale ale arhitecturii instituţionale a României construită în ultimul deceniu.
Arestările şi condamnările spectaculoase, conflictele din USL sau cele dintre PDL şi PMP, schimbul acid de replici dintre cele două palate, iată subiectele care domină scena mediatică autohtonă. Însă, dincolo de asta, se petrece ceva mult mai important pentru societatea românească în ansamblu: de doi ani încoace, de când USL a preluat guvernarea, asistăm la demantelarea progresivă a întregii arhitecturi instituţionale a României construită în ultimul deceniu. Fondurile europene sunt, desigur, importante. La fel şi libera circulaţie în spaţiul continental, dreptul la muncă şi toate beneficiile individuale asociate. Însă marea miză a integrării europene era, în fond, modernizarea statului, consolidarea unor instituţii cheie funcţionale şi neutre, precum cele din sistemul de justiţie, serviciile secrete, BNR, agenţiile de reglementare din domeniile importante, capabile să asigure acel echilibru între puteri esenţial în prevenirea derapajelor democratice şi abuzurilor şi în limitarea corupţiei.
În acest moment e puţin probabil ca acest deziderat să mai fie posibil, cel puţin pe termen mediu. Pentru că pentru actuala putere, în principal pentru PSD, obiectivul fundamental este unul diametral opus: readucerea fermă în sfera sa directă de influenţă a tuturor structurilor esenţiale în exercitarea puterii. Cu ani în urmă, un ofiţer dintr-un serviciu secret îmi spunea că pentru ei nu există înfrângeri, ci doar eşecuri temporare. Acest tip de mentalitate stă şi la baza întregii acţiuni politice a PSD. Eşecul din vara anului 2012 a fost considerat doar unul de parcurs, nicidecum un război pierdut. Obiectivul final a rămas acelaşi. S-au schimbat doar armele de luptă şi tactica de joc.
