Ce stim despre rolul Romaniei ca stat donator de asistenta pentru tarile mai putin dezvoltate? Sau, ca sa-o spunem mai pe sleau, intrebarea este de fapt: ne pasa oare de saracia din lume, cand sunt inca atatea probleme de rezolvat la noi in tara? Pana de curand, raspunsul preconizat (de catre politicieni si experti deopotriva) parea sa fie ca romanilor le pasa foarte putin de ceilalti, pentru ca sunt cu nasul in ghidon incercand din rasputeri sa-si mentina propriul echilibru.
Dar iata ca un sondaj recent spulbera acest mit al nepasarii. Comandat de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) si realizat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) prin CSOP, sondajul arata ca romanii cunosc relativ bine obligatiile ce-i revin Romaniei ca tara membra UE – 41% inteleg ca, o data cu intrarea in Uniune, Romania a devenit, de asemenea, un stat donator de asistenta internationala. Mai mult, intr-o covarsitoare majoritate, 94% din romani considera, in general, ca tarile bogate au datoria sa le ajute pe cele mai putin instarite – fata de 78% din croati si doar 70% din bulgari care cred acest lucru. Specialistii pun procentul nostru atat de ridicat pe seama faptului ca 74% din romani considera ca Romania are in continuare nevoie de asistenta, deci compatriotii nostri ar judeca obligatia ce le revine tarilor bogate din postura de potentiali beneficiari. si totusi, cand sunt intrebati specific daca tara noastra ar trebui sa ofere ajutor catre statele sarace sau in curs de dezvoltare, mai mult de jumatate (59%) din romani sunt de acord, fata de doar 38% din letoni si 47% din bulgari.
Totusi, fata de alte noi tari membre ale UE, generozitatea noastra nu este chiar atat de neobisnuita: 88% din croati, 84% din polonezi si 83% din slovaci considera ca tara lor trebuie sa-i ajute pe ceilalti. De ce? Aici romanii demonstreaza un mix perfect de etica si pragmatism: 56% considera ca avem o datorie morala fata de cei mai saraci decat noi; 48% considera ca ar trebui sa ajutam pe baza de reciprocitate; aproape un roman din trei (29%) considera ca trebuie sa ne aliniem la practicile internationale; iar mai bine de un roman din cinci intuieste ca o politica inteligenta de asistenta pentru dezvoltare poate aduce beneficii economice si de imagine considerabile Romaniei. In comparatie cu noi, croatii si cehii par mai idealisti: 81% din croati considera ca au o datorie morala, fata de doar 9% din ei care sunt preocupati de reciprocitate, iar 9 cehi din 10 considera ca asistenta trebuie sa fie dezinteresata, si nu legata de beneficii aduse Cehiei.
Intrebati spre ce regiuni ar trebui directionat ajutorul, romanii desemneaza cu precadere (40%) tarile vecine din fosta Uniune Sovietica (Moldova, Georgia, Ucraina), Africa (30%) si tarile din Balcani (26%). In mod fericit, preferinta publica si strategia de tara coincid – Moldova, Serbia si Georgia sunt nu doar alese de cetateni, ci deopotriva tari prioritare pentru MAE.
Avem, asadar, un public inteligent care-si cunoaste interesul si pare gata sa sustina politica noastra de asistenta pentru dezvoltare – un public generos (unul din doi romani a donat bunuri sau bani) si cu potential de implicare (3 din 4 romani se declara gata sa contribuie cu timpul lor si sa faca voluntariat intr-un ONG). Poate ca a venit momentul sa recunoastem maturitatea concetatenilor nostri care inteleg instinctiv complexitatea relatiilor internationale, in care nu trebuie sa astepti ca totul sa fie perfect la tine in tara ca sa dai o mana de ajutor celor care au mai putin. Cu rezultatele acestui sondaj, poate ca incepe sa incolteasca ideea ca romanii sunt gata sa fie chiar mandri de asistenta pe care Romania o ofera altor state. Vorba reprezentantului Natiunilor Unite la Bucuresti, Jan Sorensen: "Pentru foarte multi oameni din aceasta lume, Romania este un paradis!". Daca judecam dupa date, publicul nostru pare ca a inteles. Ramane ca si media sa inceapa, de asemenea, sa vada si partea plina a paharului…
Dr. Sandra Pralong este analist si consultant pe probleme de dezvoltare internationala
