Cazul Dragnea – circumstanța agravantă

Liviu Dragnea a organizat o imensă mașinărie de „stoarcere“ a participării la referendum cu orice mijloace.

Pentru o dată cel puțin, a avut și premierul Ponta dreptate: condamnarea la un an cu suspendare în primă instanță a lui Liviu Dragnea este „sim­bo­li­că“. Bineînțeles că nu-i numai „simbolică“, de­oa­rece a avut de îndată consecințe practice: vice­pre­mierul a demisionat din funcțiile guvernamentale și de partid. În plus, Marele Șef al tuturor ba­ro­nilor locali își vede cariera politică frânată, poate chiar compromisă, mai ales dacă Înalta Curte va confirma în a doua instanță decizia.

Decizia este însă într-adevăr și „simbolică“, fi­ind­că, pentru prima dată, un înalt demnitar al sta­tu­lui român este condamnat deoarece a organizat fra­udarea sistematică a unui proces de votare – re­ferendumul de demitere al președintelui Băsescu din 2012. Ponta a susținut imediat că a fost un pro­ces politic, că Dragnea n-a făcut decât ce fac toți politicienii – cheamă oamenii la vot și că în această situație toți, din toate partidele, sunt egal de vinovați. A mai spus și că a înțeles con­dam­na­rea lui Dragnea „ca pe o condamnare a tuturor, a celor care l-am suspendat pe Băsescu, care am făcut campanie, am votat…“. Cu alte cu­vin­te, a insinuat cu viclenia-i bine știută premierul, majoritatea românilor activi politic devin, prin de­cizia instanței, complici, dar Dragnea, ca un mar­tir, ia singur culpa colectivă asupra sa!

Citește continuarea textului în Revista 22.