Celebra intrebare pusa de Stalin dupa razboi cu scopul de a umili Vaticanul poate reveni si acum. Persoana care ar fi putut-o murmura sau poate chiar a murmurat-o Ð doar nimeni nu si-a aplecat atat de mult urechea de buzele sale ca sa auda Ð nu este vreun dictator sinistru, un ateu convins, o fiara asiatica. Dimpotriva, este un om al Occidentului, ditamai premierul Spaniei, persoana bine crescuta si bine imbracata. Face parte din marea familie a socialistilor europeni, pacifisti pursange, care s-au opus si se opun interventionismului american oriunde pe glob. A promis ca, daca va castiga alegerile in tara sa, va retrage trupele spaniole din Irak, ceea ce Ð cinste lui! Ð a si facut. Atentatele din 11 martie de la Madrid l-au servit de altminteri de minune ca sa-si puna in aplicare politica. El e prieten la toarta cu Romano Prodi, alt campion al retragerii, doi politicieni, asadar, abili si surazatori carora li s-ar potrivi ca nimeni altul un don Pedro de-al nostru din anii '90, dar carora nu le putem oferi decat un „liberal”, Calin Popescu Tariceanu, impreuna cu ordonanta Atanasiu.
In timpul lui Zapatero Ð pe care cu siguranta Ceausescu l-ar fi invidiat fiindca-l cheama ceea ce este Ð, casatoriile dintre homosexuali s-au legalizat si astfel mareata tara a lui Carol Quintul a mai batut un piron in trupul celui jertfit in illo tempore pentru gloria de mai tarziu a coroanei catolice. Totusi, nu a avut incotro si l-a primit pe Papa. Concesie, diplomatie, ipocrizie? Suveranul Pontif n-a venit insa in Spania pentru a face turism Ð cum poate unii au sperat Ð, n-a venit pentru a plimba prin gura limba de lemn a diplomatiei dintotdeauna. Papa nu e un sef de stat lustruit care sa spuna o multime de prostii si sa nu faca nimic. Misiunea sa isi gaseste finalitatea in cer, dar numai dupa ce a facut buna randuiala pe pamant. De aceea s-a dus in Spania, ca sa promoveze si sa apere valorile traditionale ale familiei. Mult-ironizatul George W. Bush a facut anii trecuti acelasi lucru si bineinteles si-a atras aspre critici. Pe Papa l-au intampinat sute de mii de oameni care inca vad in Vatican o salvare autentica de la disolutia moravurilor si dictatura consumismului.
Pe de alta parte, canalul de larga audienta Euronews a prezentat si demonstratiile scandaloase organizate impotriva vizitei Sfantului Parinte. Barbati si femei, biciclisti si bicicliste, in pielea goala, au pedalat prin Valencia pentru a-si exprima astfel dorinta de a fi deplin liberi, de a fi ei insisi Ð splendid slogan socialisto-comunist Ð si a nu lasa nici o autoritate externa sa se amestece in vietile lor. Papa este o asemenea autoritate. Ce vrea de la ei? De ce nu-i lasa in pace? De ce mai scutura din cand in cand roza societate laica? Si ca o apoteoza a seriei acesteia de intrebari indignate, indignarea-indignarilor exprimata tot printr-o intrebare care-si are originea in celalalt capat al Europei sau chiar in Asia: Cate divizii are Papa?
Papa nu are divizii, tancuri ori artilerie, are propriul legamant spiritual care-l fereste de demonul ispitirilor si confuziilor. Casa Comuna Europeana, pe care birocratii gorbaciovisti de la Bruxelles o edifica cu sarg, isi inalta meterezele in fata ochilor nostri care de multe ori clipesc nedumeriti fiindca intr-adevar nu intelegem cum poate fi aceea o Europa in care temeiurile crestine au fost barbierite si in care musulmanii nu peste multa vreme vor inceta sa mai fie o minoritate pitoreasca. In ciuda bruiajelor, vocea lui Vladimir Bukovski, marele disident, continua sa se faca auzita. Lucruri banale, nu-i asa?
