Unul dintre imobilele de referinţă ale Clujului este casa în care a venit pe lume fiul lui Iancu de Hunedoara, regale Matia Corvin.
La jumătatea distanţei dintre Piaţa Unirii şi Piaţa Muzeului, la intersecţia străzilor Virgil Fulicea cu Vasile Goldiş, se află o casă albă, sobră cu un aer puritan. Ea priveşte tăcută, în lungul străzii Matei Corvin, la forfota pieţei centrale. Casa este singura clădire civilă a perioadei gotice care se mai păstrează în oraş şi reprezintă unul dintre simbolurile Clujului.
Se presupune că această clădire a luat naştere prin unificarea a trei clădiri distincte, de unde ideea că proprietarii acesteia trebuie să fi fost oameni înstăriţi. La această idee trimite aşezarea şi ancadramentul ferestrelor, podeaua etc. Cea mai veche parte a clădirii, partea gotică din timpul lui Matei este cea corespunzătoare porţii cu ogiva şi a ferestrei poziţionate faţă de aceasta spre apus. După unele presupuneri, chiar în camera din spatele acestei ferestre, s-a născut viitorul rege. Se pare că aici, mai spre vest, urma o altă casă îngustă, după cum apare din ruptura faţadei şi colţul clădirii.
Ancadramentul de piatră al ferestrelor a fost modificate la începutul anilor 1940 cu prilejul renovării imobilului. Doar ferestrele de la etajul corpului situat la est faţă de poartă, cu elemente renascentiste, au fost realizate după modelul original. Cele de la parter au fost făcute cu prilejul renovărilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Această parte este cu cel puţin cu 100-150 de ani mai târzie decât partea gotică.
Casa este amplasată la capătul străduţei care poartă numele Matia Corvinul, într o mică piaţetă triunghiulară. Iniţial, în Cetatea Veche a Clujului, casa se afla în apropierea porţii de sud. Primele date istorice, referitoare la casă, datează din secolul al XV-lea.
Una dintre cele mai vechi construcţii din Cluj
Ridicată în jurul anilor 1440, casa este una dintre cele mai vechi construcţii, cu etaj, ale Clujului. În această casă, la 27 martie 1443, s a născut fiul românului Iancu de Hunedoara şi al nobilei maghiare Erzsébet Szilágyi.
Numit de către contemporani „Matei cel Drept”, sau „Justiţiarul”, el avea să devină unul dintre cei mai importanţi regi ai Ungariei şi va pune bazele unei armate de profesionişti, cunoscută sub numele de Armata neagră.
Ce spun izvoarele istorice
Potrivit izvoarelor, guvernatorul Ungariei, Iancu de Hunedoara, poposea deseori în acest imobil. În perioada naşterii regelui Matia, casa era în proprietatea viticultorului Iacob Méhfi. Apoi, clădirea a trecut în proprietatea lui Ştefan Kolb, pe care regele l-a scutit de plata tuturor impozitelor, la data de 28 septembrie 1467.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, imobilul a intrat în proprietatea municipalităţii, iar începând din secolul al XIX-lea a primit o nouă destinaţie, aceea de spital. În deceniul al treilea al secolului, casa a devenit un fel de „casă de tranzit”, adăpostind deţinuţi politici şi militari, aflaţi în drum spre diferite penitenciare.
Spital militar
Începând din anul 1849, în incinta clădirii a fost amenajat spitalul militar, în timp ce condamnaţii erau închişi în subsol. Prima mare renovare a clădirii a fost comemorată prin placheta proiectată de către arhitectul principal al oraşului, Ludovic Pákei, realizată de György Zala, cel mai renumit sculptor al epoci. Cu ocazia dezvelirii statuii regelui Matia din piaţa centrală a Clujului, în anul 1902, faţada casei a fost refăcută. Faţada şi a căpătat aspectul actual abia după patruzeci de ani.
Din anul 1902, timp de trei decenii, clădirea a adăpostit Asociaţia Carpatină din Ardeal, precum şi Muzeul Etnografic al acesteia. În 1925, în clădire a funcţionat Muzeul de Relicve, al revoluţiei de la 1848. Mai târziu casa a fost folosită de către oficiul veterinar, iar la sfârşitul anilor 1940 ea era reşedinţa Colegiului Zsigmond Móricz. După naţionalizare, clădirea a fost închiriată de Universitatea Bolyai, apoi a fost destinată Institutului de Artă.
Un mare suveran
În ordinea importanţei, Matei Corvin a fost, după Sfântul Ştefan, al doilea rege al Ungariei creştine. El era un mare om de stat, om de cultură şi – în acelaşi timp – un mare conducător de oşti.
Tatăl său, Iancu de Hunedoara, a fost fiul unui cneaz. Părăsind biserica orientală, cneazul a îmbrăţişat religia catolică şi l-a trimis pe fiul său, la curtea regelui Ungariei, unde acesta a devenit aprod. Acolo, Iancu de Hunedoara şi-a însuşit cultura epocii respective şi a învăţat arta mânuirii armelor. Om de o deosebită valoare, cu o vastă cultură şi fiind un bun strateg militar, românul Iancu de Hunedoara s-a înscris în rândul celor mai mari oameni de stat, ajungând în final Guvernator al Ungariei.
„Acestui om Europa creştină îi datorează multe, printre care şi tradiţia tragerii clopotelor în biserici, în fiecare zi la ora 12.00. Voievodul Iancu de Hunedoara a stat la originea datinii după ce i-a învins pe otomani în 1456 la Belgrad, salvând astfel Europa Occidentală. Pe durata bătăliei şi a întregului asediu la care a fost supusă de către turci cetatea Belgradului, Papa Calixt al III-lea a dat ordin să se tragă clopotele de amiază, pentru a chema credincioşii să se roage pentru apărătorii creştinătăţii. Aşadar clopotele de amiază sună şi în ziua de astăzi, din Transilvania în toată lumea catolică, în memoria victoriei din 1456 a lui Iancu de Hunedoara”, spun istoricii.
Ce spune legenda
În trecere prin Cluj, Erzsébet Szilágyi, soţia sa, a poposit la casa negustorului Iacob Méhfi, unde au apucat o durerile facerii, aducându-l pe lume pe Matei, viitorul rege. Copilul a moştenit curajul şi hotărârea tatălui său, precum şi spiritul de dreptate al mamei sale. Matei Corvin a fost botezat în biserica Sfântul Mihail, unde există şi azi capela, precum şi vasul în care a fost botezat.
Om de o cultură deosebită, Matei Corvin a avut, la acea vreme, două biblioteci. Una la Vişegrad şi una la Buda. În condiţiile în care o mănăstire avea doar două cărţi, iar un judeţ – sau un comitat – dispunea doar de 4-5, bibliotecile lui Matei Corvin, însumau peste 100 de mii de volume. Cu manuscrise vechi, foarte rare – printre care se aflau numeroase codexuri – ele făceau concurenţă chiar bibliotecii papale de la Vatican.
Armată de profesionişti
Bun conducător de oşti, Matei Corvin a înţeles repede cât de importantă este o armată de profesionişti – loială, bine instruită şi bine plătită – cu care să poată acţiona rapid, acolo unde imperativele vremii o cereau. Urmare a acestui fapt, el a înfiinţat primul detaşament de intervenţie rapidă, cunoscut sub numele de „Armata neagră”. Aceasta era alcătuită din mercenari nobili, bine plătiţi şi bine instruiţi. Armata neagră, organizată pe principiul armatei romane, a cucerit – la un moment dat – oraşul Viena.
