Dacă perdaful de la Cotroceni nu va duce într-un termen rezonabil la o echipă guvernamentală coerentă, cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu riscă să devină un eşec.
Preşedintele Traian Băsescu a cerut Guvernului să se prezinte astăzi pentru consultări la Cotroceni invocând art. 86 din Constituţie. Acest articol spune că „preşedintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită”. Comunicatul oficial al Administraţiei Prezidenţiale precizează şi că se vor discuta chestiuni legate de „reducerea cheltuielilor publice în administraţia publică centrală şi locală”, „reducerea cheltuielilor sociale printr-o mai bună ţintire a beneficiarilor de protecţie socială”, „creşterea nivelului de absorbţie a fondurilor comunitare”, „legislaţia achiziţiilor publice”, „proiectul de revizuire a Constituţiei” şi „procesul de descentralizare”. Pe scurt, la patru luni de la învestire, întreg programul de guvernare al Guvernului Boc a devenit brusc urgent şi de importanţă deosebită. Să înţelegem că se discută soarta Guvernului Boc în ansamblu?
La ora închiderii ediţiei, miniştrii se adunaseră într-o şedinţă pregătitoare, ca să se pună la punct. Orice vor fi făcut însă în ajun, liderii PDL tot şifonaţi or să iasă de la Cotroceni. Preşedintele trebuie să arate că este de partea poporului, poporul se simte din ce în ce mai rău, iar cineva trebuie să înceapă să se simtă prost. Cineva trebuie să înceapă să plătească oalele sparte. Cineva trebuie să plătească oalele sparte la propriu, adică plecând din Guvern. Întrebarea este cine trebuie să părăsească Guvernul?
Tocată şi prelucrată de la semnarea acordului cu FMI primăvara trecută şi adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului Boc, legea salarizării unice nu este nici acum bătută în cuie. Grila de salarizare este rediscutată în aceste zile, iar profesorii care au stat în grevă două săptămâni la Buzău nu protestau împotriva radicalismului reformei, ci împotriva unor jenante greşeli funcţionăreşti. Cine ar trebui să părăsească Guvernul? Premierul sau ministrul Muncii?
Legea pensiilor, intrată ieri în plenul Senatului, în drum spre Camera Deputaţilor, este scurtcircuitată sistematic chiar de la sursă. Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, spune că militarii nu trebuie să piardă nici un bănuţ din pensiile de până acum şi că e nevoie de un sistem special pentru ei, adică exact opusul a ceea ce a dat startul reformei în materie. Să plece ministrul Oprea din Guvern?
Autostrata A3 a murit înainte să înceapă, compania Vinci nu va plăti nici o centimă că a ţinut o ţară întreagă pe loc, iar ministrul Berceanu declară plin de candoare într-un interviu RL că acum ştim măcar ce să întrebăm când vom dori să facem altă autostradă şi că situaţia dată este ceea ce a înţeles ministrul „din ce vorbeau ei acoperit”. Să fie dat afară Radu Berceanu?
În timpul dezbaterilor la legea bugetului de stat pe 2010, adică al doilea an de criză consecutiv, media a remarcat sporirea cheltuielilor cu personalul în aparatul central. Mai mult decât atât, România Liberă a atras atenţia că pentru ministere precum cel al Economiei şi Finanţelor sau Ministerul de Interne s-au dublat şi chiar s-au triplat fondurile pentru prime de vacanţă. Dar legea bugetului, cuprinzând astfel de enormităţi, a fost adoptată graţie maşinăriei de vot a Guvernului PDL/UDMR, proaspăt completată cu independenţi. Cine trebuie să plece din Guvern pentru această impertinenţă costisitoare? Premierul Boc, ministrul de Finanţe Vlădescu?
După ani de discuţii şi analize îndelungate, proiectul Funeriu pentru reforma în educaţie a reuşit să-şi atragă atâţia duşmani încât chiar şi colegul Cristian Preda i-a reproşat ministrului că a transformat toţi actorii sistemului în adversari ai reformei. Să-şi dea demisia ministrul Funeriu?
Într-o ţară cu standarde publice mai înalte, având în vedere ce s-a întâmplat la Palatul Victoria din decembrie încoace, premierul, ministrul de Finanţe, ministrul Muncii, ministrul Apărării, ministrul Transporturilor, etc., fiecare ar putea fi vizat de ipoteza retragerii din Guvern. Din păcate, o remaniere de substanţă în acest moment este puţin probabilă în România. Preşedintele Băsescu nu are cu cine să-l înlocuiască pe Emil Boc fără să pericliteze profund statutul PDL pe scena politică, nu are cu cine să-i înlocuiască în Parlament pe independenţi astfel încât să scape de prezenţa incomodă şi antireformă a generalului Oprea, preşedintele nu-şi poate ridica în cap propriul partid aruncându-l peste bord pe Radu Berceanu, din ce în ce mai contondent la adresa Preşedinţiei în ultima perioadă.
Înainte de a porni o asemenea cruciadă, Traian Băsescu ar trebui să se poată baza pe nume de adevăraţi profesionişti livraţi de PDL, ar trebui să fie sigur că propriul partid este încă interesat să îl asculte şi ar trebui să fi gândit deja o altă politică de alianţe în Parlament.
PNL a anunţat că vrea o moţiune de cenzură, dar ca să urnească pietroiul anti-Boc în Parlament are nevoie de sprijinul partidului lui Victor Ponta. Cum nu este deloc limpede de ce PSD l-ar ajuta pe Traian Băsescu să-şi controleze partidul şi Guvernul, de ce l-ar ajuta să înlocuiască miniştri PDL cu alţii din PDL, Victor Ponta a declarat că va exista o moţiune de cenzură împreună cu PNL, „dar nu acum”.
În concluzie, tot ce poate face astăzi Traian Băsescu este să ţină un lung discurs anti-băieţi deştepţi, anti-corupţie, anti-inerţie, anti-sistem. Consecinţe emoţionale pe linie de partid, consecinţe zero în materie de politici publice.
În 2002, la Palatul Parlamentului, toată suflarea politică a României a ascultat cu sufletul la gură un celebru discurs al lui Ion Iliescu înfierând „capitalismul de cumetrie” al guvernului Adrian Năstase. Acesta a rămas însă neclintit la Palatul Victoria, împreună cu mult blamatele sale metehne, până la următoarele alegeri. Ca să nu rămână numai în istoria metaforelor „anti”, actualul preşedinte are nevoie de un alt guvern. De unul adevărat.
