Vestea că Guvernul Cioloş recurge la o nouă remaniere surprinde nu atât prin faptul în sine, cât prin numele celor “lăsaţi la vatră”. Şi când spunem remaniere, nu ne referim la înţelesul constituţional al termenului. În fond, aici nu e vorba de modalitatea legală de a înlocui nişte miniştri. Care pot pleca prin demisie sau prin revocare, la cerere sau la comandă, printr-o decizie a premierului sau printr-o procedură parlamentară. Ceea ce ne interesează pe toţi sunt motivele care au stat la baza remanierii. Sunt ele întemeiate, ţinând cont de performanţa în funcţie a respectivilor miniştri, de sarcinile pe care le aveau de îndeplinit? Sau sunt motive politice, rezultate din jocuri de culise, care urmăresc satisfacerea unor interese fără nicio legătură cu agenda cetăţeanului?
N-au trecut decât vreo două luni de când actualul cabinet a mai fost împrospătat cu trei feţe noi: la Muncă, Sănătate şi Cultură. De această dată, sunt bifate alte patru portofolii: Educaţie, Transporturi, Comunicaţii şi Diaspora. În cazul domnului Curaj, primul pe listă cu voia dvs., nu sunt multe de explicat. În cele şapte luni de la preluarea mandatului, n-a reuşit să rezolve nici măcar problema plagiatului care macină, de vreo patru ani încoace, reputaţia şcolii româneşti. Domnia sa ne-a dat mai degrabă senzaţia că e de partea plagiatorilor, în special a celor din zona politico-militară. În paranteză fie spus, e culmea că singurul plagiator dovedit rămâne în guvern. Vorba reclamei, Tobă rezistă!
În privinţa infrastructurii şi a românilor de peste hotare nu aveam aşteptări prea mari. E greu, dacă nu imposibil să faci peste noapte ce n-au reuşit alte guvernări într-un sfert de secol. Sunt domenii în care, din păcate, realizările se măsoară în milimetri, nu în kilometri. Nu la fel stau însă lucrurile în cazul celui de-al patrulea remaniat.
Aparent, Marius Bostan plăteşte pentru vina de a fi gândit cu voce tare pe o temă care n-avea legătură cu activitatea sa de ministru. Recentele sale declaraţii privind învăţământul de stat, care l-au adus în lumina reflectoarelor, au fost scoase din context şi întoarse pe toate părţile. Deşi continui să cred că le-a făcut cu bună credinţă şi că pe fond avea dreptate, sunt convins că ele au fost folosite ca pretext pentru îndepărtarea din Guvern.
Ce nu ştie opinia publică, dar cu siguranţă ştiu cei care l-au remaniat, este că domnul Bostan a preluat un minister plin de schelete. Unul este dosarul Microsoft, o furăciune-record în care sunt implicate nume grele din politică şi afaceri, dosar aflat azi pe masa procurorilor anticorupţie. Altul este proiectul RO-NET, la care care se conectase ca o căpuşă una dintre firmele lui Sebastian Ghiţă.
Nu în cele din urmă, ministrul comunicaţiilor avea de rezolvat spinoasa chestiune a legislaţiei de tip “Big Brother”. O legislaţie promovată asiduu de serviciile secrete, dar contestată aprig de societatea civilă. Domnul Bostan a încercat, cum se zice în popor, să-mpace “şi capra, şi varza”. Dar e imposibil să faci asta când “capra” poartă epoleţi!
