Prăbuşirea preţului petrolului va avea efecte de anvergură pentru consumatori şi pentru economia mondială, specialiştii estimând că vor fi drenate sute de miliarde dolari din seifurile ţărilor bogate, exportatoare de petrol şi ale companiilor petroliere şi vor fi injectate economiilor aflate în dificultate, în Europa şi în Japonia, şi consumatorilor americani.
Rezultatul ar putea remodela totul, de la negocierile asupra programului nuclear al Iranului la politica Rezervei Federale americane, Fed, pentru refacerea economiei SUA, scrie New York Times.
urbulenţele pieţei petrolului s-au tradus -printr-o săptămână neagră pe pieţele mondiale şi printr-o zi neagră pe Wall Street, vineri, când petrolul a afişat cele mai scăzute cotaţii din ultimii cinci ani, trecând sub pragul psihologic de 60 dolari. Indicele bursier a 500 mari societăţi cotate la bursele americane au cunoscut „cea mai rea săptămână de după mai 2012”, indicele VIX, zis şi „indicele fricii” afişând creşteri nete. Agenţia Internaţională a Energiei (AIE) avertizează în ultimul său raport anual că „planeta petrol” este pe cale să intre într-o zonă de mare risc, căderea actuală a cursurilor aurului negru fiind doar „calmul dinaintea furtunii”.
Cartelul ţărilor exportatoare de petrol, OPEC, este terminat dacă va continua căderea preţului petrolului spre 50 dolari barilul în cursul viitoarelor luni, previne Bank of America (BoA). Francisco Blanch, şeful produselor de bază ale băncii, a declarat că OPEC este „efectiv dizolvată” după ce a eşuat să stabilizeze preţurile la ultima sa reuniune.
„Consecinţele sunt profunde şi durabile”. Schimbările revoluţionare care lovesc industria energetică mondială vor duce la scăderea preţului gazului natural lichefiat (GNL), la crearea unei supra-abundenţe şi la o sursă mult mai puţin scumpă pentru necesităţile Europei. Piaţa mondială a GNL se va schimba radical în 2015 şi dacă previziunile sunt corecte, scăderea preţului GNL ar putea avea efecte politice majore, dând Europei o sursă de aprovizionare care ar putea mina gazoductul Rusiei şi în termen de doi ani este posibil ca o mare parte a Europei să nu mai aibă nevoie de gazul rusesc.
Căderea persistentă a cursului barilului penalizează puternic unele ţări producătoare, pentru care mana petrolieră este o componentă esenţială a economiei naţionale. Este cazul pentru Venezuela, Nigeria, Irak, Algeria, Libia, unde „preţul de echilibru” pentru a susţine bugetul se află imediat sub bara de 100 dolari barilul. Este cazul şi pentru ţări unde situaţiile politice şi sociale sunt explozive. Rusia, de exemplu, este în pragul recesiunii.
Războiul saudiţilor
„Actuala cădere a preţurilor petrolului în lume este rezultatul unui complot politic între unele ţări contra popoarelor regiunii şi a ansamblului musulmanilor”, afirmă preşedintele iranian Hassan Rohani. În ultimul timp se evocă „un complot conceput de SUA şi Arabia Saudită”, dar în realitate nu există o alianţă între Riad şi Washington, aşa cum suspectează unii. Surse anonime citate de Reuters relevă că saudiţii duc un război al preţurilor contra petrolului de şist american.
Reuters dezvăluie că în timpul reuniunii OPEC cu uşile închise, joi 27 noiembrie la Viena, ministrul saudit al petrolului a afirmat că Arabia Saudită este angajată într-un război al preţurilor contra petrolului de şist american. Riad s-a opus reducerii producţiei, spre marea nemulţumire a Venezuelei, Iranului şi altor membri ai cartelului, al căror bugete sunt minate de prăbuşirea preţului barilului. Acest refuz al Arabiei Saudite nu vizează, sau cel puţin nu numai, să producă sudori reci Rusiei şi Iranului, fiind o acţiune prin care reaminteşte fiecărei ţări din afara OPEC dar şi în sânul organizaţiei, că este unica voce în centrul eşichierului petrolier mondial.
Potrivit unui ministru din OPEC, la Viena, ministrul saudit al petrolului, Naimi, „a vorbit despre rivalitatea cu SUA pentru părţile pieţei. Şi cei care doreau o reducere a producţiei au înţeles că o astfel de reducere era imposibilă, pentru că saudiţii doresc o bătălie pentru părţi din piaţă”. Riadul, confruntat cu creşterea în putere a producţiei americane, SUA fiind unul din principalii săi clienţi, nu doreşte pierderea pieţei şi joacă pe volumele producţiei.
Experţii arată că va fi angajată într-o confruntare cu SUA – cu un preţ al barilului sub presiune, rentabilitatea producţiei americane de petrol de şist este degradată, costurile exploatării acestuia fiind mult mai mari decât pentru petrolul convenţional. Scăderea constantă a preţului barilului va afecta în final producţia petrolului de şist în SUA şi Arabia Saudită pare decisă să facă ordine pe piaţa aurului negru. Este imposibil de spus pentru moment ce va rămâne după ce se va sfârşi această operaţiune.
Tabăra perdanţilor
Perdanţii căderii preţului barilului sunt Rusia, unde valoarea rublei s-a prăbuşit, inflaţia a ajuns la 8% şi preţurile petrolului au produs daune economiei mai mari decât sancţiunile occidentale contra Moscovei. Apoi Iranul, a cărui economie şi buget guvernamental se sprijină pe vânzările de petrol, iar preţurile mici la baril pot intensifica efectul sancţiunilor care au frânat exporturile de petrol ale ţării în aşa fel încât să pună presiune asupra regimului de a ajunge la un acord diplomatic asupra programului nuclear. În Venezuela, diminuarea veniturilor din petrol a exacerbat o criză economică ce este legată de subvenţiile la carburant, controlul preţurilor şi programe sociale generoase.
Şi în SUA sunt perdanţi, mai ales în sectorul petrolier. Gigantul Halliburton a pierdut 44% din valoare după 23 iulie, Continental Resources, un enorm producător de petrol de şist din regiunea Bakken din Dakota de Nord, a pierdut jumătate din valoare din 29 august şi chiar şi BP, o mare întreprindere integrată, a pierdut un sfert din valoare în doar câteva luni. „Totul a venit atât de rapid, a fost un şoc pentru sistem” a declarat Scott D. Sheffield, director general la Pioneer Natural Resources. El a precizat că dacă preţurile la petrol ar fi rămas între 90 şi 100 dolari barilul, Pioneer ar fi adăugat 10 noi sonde la cele 40, aproape toate puţurile de foraj pentru petrol de şist. Acum, va aştepta să vadă evoluţia înainte de a anunţa în februarie planurile de cheltuieli.
Perspectiva scăderii preţurilor pe o perioadă îndelungată a crescut şi mai mult după ce OPEC a decis menţinerea cotei de producţie, Arabia Saudită -optând pentru o bătălie pentru părţi din piaţă, considerând că producţia de petrol va continua să crească în afara cartelului iar OPEC va deţine o parte din ce în ce mai mică din piaţa mondială. Totul ar putea duce la relansarea cererii mondiale de petrol, în prezent de 90 de milioane barili pe zi, dar, de -asemenea, poate încetini sau stopa creşterea ofertei mondiale de petrol.
