Festivalul de film s-a incheiat cu o mare procesiune prin Sibiu.
Lumea buna se aduna la Sibiu", spune reclama. Lucrul care le place atat romanilor, cat si strainilor care vin la ASTRA Film Fest an de an este ca festivalul nu se schimba dramatic de la o editie la alta. Se extinde, dar pastreaza un cadru ferm. Casa de Cultura a Sindicatelor – cu acelasi bar la parter, unde aceiasi patroni ii recunosc pe invitatii editiilor trecute. Aceiasi invitati care alcatuiesc un nucleu dur, caruia i se alatura noi invitati, dintre care unii vor fi asimilati nucleului si vor veni si la editiile urmatoare. Printre nou-venitii de valoare s-au numarat in acest an, printre altii, cineastul Pawel Pawlikowski (membru al juriului) si Eddie Apple, directorul prestigiosului festival olandez Beeld vor Beeld, care a venit si ca sa aleaga documentare romanesti pentru o sectiune pe care festivalul sau o va consacra Romaniei (insa din ce a vazut nu i-au placut prea multe). Aceleasi sectiuni competitive – International, Europa, Romania, Student. Acelasi comitet de organizare – mic dar eficient –, alcatuit din Dumitru Budrala, Csilla Kato si Adina Vargatu, care imprima festivalului o atmosfera calma si nepretentioasa. Festivalul a pornit in 1993 si a avut nevoie de timp ca sa creasca. Acum el e cunoscut nu numai in Romania, dar si in Europa si dincolo de ea.
"Cazul Tanacu" – un reportaj care a dezamagit
ASTRA Film Fest s-a schimbat fata de editiile trecute si in sensul ca s-a apropiat de televiziune, programand doua serii de documentare produse de BBC/Channel 4 si ARTE, si devenind mai atractiv pentru cei interesati de productie prin organizarea unui atelier la care circa 30 de persoane au preluat din cunostintele unui expert de la Bavaria Film. Festivalul a programat si documentare care nu sunt strict antropologice, dar care puteau avea un impact asupra publicului si mass-media – "Razboi pe calea undelor" de Alexandru Solomon, "Bela Lugosi – Vampirul cazut" de Florin Iepan sau "Cazul Tanacu" de Tatiana Niculescu Bran, Ionut Teianu si Mirel Bran. Ultimul film a avut parte de o proiectie cu sala plina, dar i-a dezamagit pe multi. Nu e film documentar, ci reportaj, dar nu unul de investigatie, caci nu incearca sa lamureasca misterul mortii novicei Irina Cornici, ci mai degraba pare sa sustina nevinovatia preotului Corogeanu, condamnat pentru moartea acesteia. Strainii din sala au fost curiosi sa vada filmul pentru ca subiectul era nou pentru ei (nu stiau, de pilda, ca in bisericile de la noi se citesc molifte), dar n-au reusit sa inteleaga de pe ecran nici macar faptul ca manastirea de la Tanacu n-a fost ridicata sub obladuirea directa a Bisericii Ortodoxe.
Documentare adevarate si, in plus, antropologice au fost de pilda cele realizate de Robert Connoly si Robin Anderson, din Australia, care urmaresc pe durata mai multor ani universul lui John Leahy, fiul unui australian si al unei bastinase din Papua Noua Guinee, care are o plantatie de cafea si incearca sa-i convinga pe bastinasi sa i se alature. Trilogia urmareste permanenta ciocnire dintre culturi, declansata de procesul de colonizare la care a participat tatal personajului central. Un alt film asumat antropologic este "Making Rain", care inregistreaza ritualurile de aducere a ploii intr-o zona din Mozambic aflata la granita cu Zimbabwe. Cei trei autori ai filmului au venit la Sibiu si au primit la final o mentiune speciala. Ideea filmului i-a venit arheologului norvegian Tore Walderhaug Sætersdal, care alaturi de trei arheologi din Mozambic studiaza de mai multa vreme desenele rupestre (vechi, se pare, de zeci de mii de ani) din acea zona. Prin doua ritualuri de aducere a ploii realizate de un lider spiritual si de o femeie medium, documentarul nu cauta sa patrunda doar resorturile morale ale acestei civilizatii traditionale (oamenii cred ca nu ploua de doi ani pentru ca au pacatuit), ci si sa investigheze asupra bataliei dintre sexe.
Cu Fanfara lui Craciun prin Sibiu
Marele Premiu, acordat unui film din sectiunile International si Europa prin acordul unanim al celor doua jurii, a revenit filmului lui Dan Alexe, "Cabala in Kabul". Autorul sau, corespondent al "Romaniei libere" la Bruxelles, a venit in ultima zi a festivalului ca sa-si ridice premiul. Este prima recompensa pe care o primeste la un festival din Romania si e cu atat mai importanta cu cat s-a implicat mult in acest film inconjurat in timpul productiei de ghinion. Dupa trei ani petrecuti alaturi de cele doua personaje ale sale la Kabul, rastimp in care le-a invatat limba, a filmat materialul, dar tot brutul i s-a furat din fosta sa locuinta de la Praga. Tot pe banii lui s-a intors si a refilmat tot, reusind sa prinda ultimele momente din viata unuia dintre cele doua personaje ale sale, acesta murind in timpul filmarilor. "Cabala in Kabul" este portretul plin de intelegere al ultimilor doi evrei din Kabul, care se cearta ca niste cocosi (asemenea cocosilor pe care amandoi ii taie in curtea sinagogii pe care au impartit-o in doua).
Sfarsitul festivalului n-a fost constituit din ceremonia de inchidere, ci din traditionala (de anul trecut) procesiune care i-a luat pe festivalieri de la Sala Thalia si i-a dus, cu Fanfara lui Craciun din Zece Prajini in frunte, pana la Casa de Cultura a Sindicatelor, pentru petrecerea de final. Oamenii stateau pe marginea drumului si se uitau lung, fara sa inteleaga ce se intampla. Dar se vor obisnui in curand pentru ca urmatoarea editie va avea loc la anul.
Premii
» Marele Premiu – "Cabala in Kabul" – Dan Alexe
» Sectiunea Romania – "Stam" – Anne Schlitz si Charlotte Gregoire
» Sectiunea International –
"Mersul pe franghie" – Peter Lom
"Prirenchnyy, orasul care nu exista" – Tone Grottjord
» Sectiunea Europa – "Strada noastra" – Nasa Ulica
» Sectiunea Student –
"Dupa razboi" – Srdan Keca
"Adevaruri nepermise" – Chana Zalis
» Premiul Uniunii Europene –
"Casa mea" – Debora Scaperrotta
» Premiul pentru grupaj fotografic – Manfred W
