Judecand dupa comportamentul sobru si plin de respect al parlamentarilor americani fata de presedinte, ai spune ca George W. Bush e pe culmile popularitatii. Discursul despre starea natiunii, desi intr-un Congres dominat de opozitia democrata, a fost intrerupt in repetate randuri nu de huiduieli, ci de aplauze prelungite, din picioare, atat din randurile republicanilor, cat si ale democratilor. Printre acestia si Nancy Pelosi, prima femeie-presedinte a Camerei Reprezentantilor, altminteri foarte critica la adresa lui Bush. Asezata conform protocolului in spatele lui Bush si alaturi de vicepresedintele Dick Cheney, Pelosi s-a ridicat in picioare si a aplaudat furtunos chiar si cand presedintele a cerut Congresului sa sprijine trupele din Irak si ale celor ce vor fi trimisi acolo. Nuanta neobservata probabil de democratii care militeaza pentru limitarea numarului de trupe si grabirea retragerii din Irak. Consilierii lui Bush l-au sfatuit bine. Mai putina ideologie, mai mult pragmatism. Proiecte concrete, in chestiuni “de suflet” pentru democrati, ca sa existe sanse pentru trecerea lor prin Congres – asigurarile medicale, educatia si ecologia. Reducerea dependentei de petrol strain, prin surse alternative de energie, centrale atomice si scaderea consumului de benzina cu 20% in urmatorii 10 ani. Mult accent pus pe “depasirea liniilor de partid”, pe colaborarea dintre cele doua forte politice. Raman si proiectele tipic republicane – imigratie, educatie, impozite mici. Un ton dur pe tema “urechilor” atasate proiectelor de lege, un fel de anexe informale care nu sunt semnate de presedinte, dar care prevad cheltuieli bugetare suplimentare o data cu intrarea in vigoare a legii. Doar anul trecut aceste “urechi” au insumat 18 miliarde de dolari. „A venit timpul sa punem capat acestor practici.“
Abia in a doua jumatate a discursului Bush a abordat razboiul din Irak, cerand Congresului sa sprijine noua strategie ce prevede suplimentarea trupelor cu 20.000 de militari. “Pentru orice ati fi votat, n-ati votat pentru infrangere!” Si apoi razboiul impotriva terorismului va fi unul ce va dura ani buni dupa incheierea mandatelor lor. Propune infiintarea unui consiliu bipartinic pentru razboiul impotriva terorismului. Aplauze prelungite. Chiar si Hillary Clinton zambeste, putin piezis, ce-i drept. Discursul se incheie cu patru exemple de eroism american – un imigrant, o femeie de afaceri, un barbat de culoare care a salvat un om de pe sinele de metrou si un soldat din Irak -, toti prezenti in sala. Aplauzele nu mai contenesc. Replica democratilor la discurs vine abia dupa ce Bush paraseste sala. O inregistrare video, pe care putini stau s-o urmareasca, cu Jim Webb, veteran din Vietnam si fost republican. Pentru moment, ostilitatile dintre democrati si presedinte inceteaza. Optimistii prevad chiar mai multe legi trecute prin Congres decat pe vremea majoritatii republicane. În fond, campania pentru prezidentialele din 2008 a inceput deja. Iar alegatorii se vor uita la ce proiecte au sustinut si votat prezidentiabilii. Pentru Bush, toate acestea conteaza mai putin. Important e sa-i convinga pe democrati ca terorismul nu va disparea o data cu el.
