Nu stiu de unde vine prejudecata ca filozofii sau oamenii de stiinta sunt atei. Poate de la Nietzsche, poate de la celebrul "crede si nu cerceta" inteles ad litteram. Sau, la rigoare, poate ca cei in cauza pur si simplu nu l-au citit pe Berdiaev. Rasfoind zilele acestea "Scrisorile filozofice catre o doamna", de Piotr Ceaadaev, reeditate in 2007 (traducere din franceza si note de Janina Ianosi, prezentare de Ion Ianosi), mi-am adus aminte de Kierkegaard. si, daca filozoful danez e ultrapopular, macar de cand cineva l-a numit "un Patapievici al danezilor", Piotr Iaklovevici Ceaadaev (1794-1856) – unul dintre intemeietorii gandirii filozofice ruse moderne – e cvasianonim. Inclus in gruparea "occidentalista" (opusa celei "slavofile"), el a publicat prima din cele opt scrisori in Rusia anului 1836, provocand un imens scandal, care a culminat cu tinerea sub paza politieneasca si medicala a autorului, impreuna cu interdictia de a-si mai tipari vreodata scrierile. Drept urmare, ele au reintrat in circuit abia la finele secolului trecut si pot fi intelese doar in contextul gandirii occidentale contemporane, pe de o parte, si in cel al meditatiei ruse, cu precedente glorioase, pe de alta parte. Forma de "existentialism crestin" pe care se spune ca ar fi profesat-o Ceaadaev e, cred, mai digerabila intr-o cultura mica, traditional-religioasa, decat intr-un mutant occidental despiritualizat: "Unde s-a mai vazut – nu spun un ateu, dar un spirit indiferent la religie – care sa impinga, asa cum a facut-o el (Newton, n.m.), granitele stiintei dincolo de pietrele de hotar ce pareau a-i fi prescrise?"
Forma de «existentialism crestin» pe care se spune ca ar fi profesat-o Ceaadaev e, cred, mai digerabila intr-o cultura mica."
