Este binecunoscut faptul ca, in societatile bogate, saracii traiesc mai putin si sunt cel mai des victime ale problemelor sociale. Realizarea dezideratului de egalitate sociala presupune insa, pe langa o situatie financiara buna, o capacitate sporita de implicare a fiecarui individ in problemele comunitatii si, prin extensie, ale societatii.
Dupa 30 de ani de studii si cercetari, profesorul emerit Richard Wilkinson, de la Universitatea din Nottingham, impreuna cu Kate Pickett, de la Universitatea din York, a prezentat cateva concluzii si ipoteze privind aplicabilitatea conceptului de egalitate de sanse. Conform teoriei sale, societatile inegale sunt "rele" pentru ambele tabere, si pentru bogati, dar si pentru saraci. Explicatia consta in faptul ca, aproape in orice societate moderna, daca aceste inegalitati persista, vor aduce cu sine si o serie de deficiente sociale, fie ca este vorba de cauze sau efecte – probleme de sanatate, lipsa integrarii in colectivitate, violenta, drogurile, obezitatea, bolile psihice, programul de lucru prelungit, infractionalitatea crescuta.
Pentru a contracara aceste deficiente, specialistii recomanda ca in anumite societati sa fie luate masuri de egalizare a raporturilor sociale, prin sustinerea categoriilor defavorizate si responsabilizarea celor din clasa superioara, dar si a reprezentantilor puterii statale – autoritati locale, agentii guvernamentale etc. De pilda, daca in Marea Britanie raportul dintre saraci si bogati s-ar reduce cu o patrime (dupa modelul tarilor considerate cu cel mai ridicat nivel de trai din lume – Japonia, Danemarca, Suedia si Finlanda), nivelul increderii in societate s-ar tripla, rata omorurilor s-ar reduce cu 75%, populatia activa ar putea beneficia anual de sapte saptamani de vacanta suplimentara, iar guvernul ar putea inchide in intregime penitenciarele.
Intr-o ampla lucrare intitulata "Nivelul spiritual: de ce societatile egale o duc intotdeauna mai bine?", cei doi cercetatori incearca sa demonstreze faptul ca, dupa un anumit punct, veniturile suplimentare acopera din ce in ce mai putin, de exemplu, costurile serviciilor de sanatate sau cele ce tin de confort si bunastare. Problema se pune la nivelul relationarii intre categoriile sociale si in privinta modului de imbunatatire a raporturilor interumane intr-o colectivitate.
Intr-o noua abordare a criteriilor de satisfacere a nevoilor sociale, autorii insista pe necesitatea imbunatatirii calitatii vietii nu doar pentru populatia saraca, ci si pentru clasa de mijloc, care este cea mai afectata de comportamentul de consum disfunctional al unei societati moderne. Lipsa sau ignorarea unor valori comune (cum ar fi libertatea individului si egalitatea de sanse), deficientele educationale si insuficienta cunoastere a limitelor proprii ii determina pe multi indivizi sa relationeze intr-un mod gresit si pagubos atat cu semenii, cat si cu societatea, in ansamblu.
Un concept-cheie lansat de Richard Wilkinson si Kate Pickett este cel de Incredere Reciproca, a carui aplicabilitate este indispensabila pentru obtinerea unor beneficii concrete intr-o societate egala. Si asta pentru ca, odata depasit pragul saraciei, sporirea averii personale nu are decat efecte minuscule legate de sporirea fericirii personale, iar relatiile interpersonale sporesc considerabil fericirea.
