Bulgaria şi România duc în continuare negocieri pe un diferend legat de delimitarea platoului continental, dar spiritul în care se desfăşoară este „constructiv”, susţine ambasadorul Bulgariei la Bucureşti, Aleksandar Filipov, într-un interviu acordat României libere.
Totuşi, aminteşte diplomatul, graniţele dintre cele două ţări nu mai pot suferi modificări, Tratatul de Pace de la Paris şi, în cele din urmă, aderarea la Uniunea Europeană consfinţind caracterul ireversibil al frontierei. Pe de altă parte, Sofia şi Bucureştiul trebuie să dezvolte proiecte comune pentru a atrage împreună finanţări externe, inclusiv din fondurile UE, iar cât priveşte zona de securitate, chiar dacă Rusia a exprimat o poziţie ostilă în contextul instalării unor elemente ale scutului anti-rachetă la Deveselu, Bulgaria va acţiona în conformitate cu angajamentele asumate la intrarea în NATO.
Un dosar care ar putea influenţa totuşi relaţia bilaterală este cel al exploatării gazelor de şist. Potrivit ambasadorului Aleksandar Filipov, în această chestiune Bulgaria doreşte crearea unui cadru comun de reglementare pe plan european şi va avea pretenţia ca, înainte de a trece la o eventuală exploatare a depozitelor de şist, România să ofere garanţii că teritoriul bulgar nu va avea de suferit, din punct de vedere al siguranţei mediului înconjurător.
România liberă: În toamna lui 2012, Ministerul Dezvoltării de la Bucureşti anunţa că zona transfrontalieră România-Bulgaria va avea propria strategie de dezvoltare durabilă. Ministrul adjunct, din ministerul omolog, Nikolina Nikolova, spunea la vremea respectivă că trebuie avansat cu identificarea unor proiecte mari. Ce paşi s-au făcut între timp?
Aleksandar Filipov: Prezentarea unor poziţii comune şi întreprinderea unei abordări coordonate din partea României şi a Bulgariei, în faţa Comisiei Europene, sunt foarte utile. Un exemplu în acest sens ar fi pregătirea proiectului de îmbunătăţire a navigaţiei pe sectorul comun de pe Dunăre şi intenţia de a atrage finanţare prin instrumentul pentru Europa Conectată, printr-o aplicaţie comună. Asta presupune coordonarea acţiunilor celor două ţări. Este necesară o întărire a cooperării între echipele Bulgariei şi României cu scopul îmbunătăţirii coordonării, în vederea construirii unui al treilea pod peste Dunăre. Problema aceasta, ca şi cea privind inaugurarea celui de-al doilea pod, între Vidin şi Calafat, au fost discutate pe 12 aprilie de miniştrii Transporturilor român şi bulgar, la Ruse, şi, în 17 aprilie, de miniştrii adjuncţi ai Dezvoltării Regionale, la Bucureşti.
Există zone de cooperare în care România şi Bulgaria ar putea atrage, în comun, finanţări de la Uniunea Europeană?
Categoric, da. Candidatura în comun pentru atragerea unor fonduri europene duce, în cele mai multe cazuri, la succes. Eu am vorbit deja despre proiectul unui al treilea pod peste Dunăre, dar şi despre altele. Trebuie întărită colaborarea dintre România şi Bulgaria pe aceste probleme. Aici trebuie menţionate şi proiectul comun pentru amenajarea Mării Negre, solicitarea de a obţine sprijin tehnic din partea Direcţiei Generale pentru Afaceri Maritime şi Pescuit a Comisiei Europene, precum şi celelalte proiecte din cadrul acordului de cooperare transfrontalieră dintre România şi Bulgaria. Ar fi de dorit acordarea unei atenţii speciale sincronizării planurilor de transport ale celor două ţări. Consider că îndeplinirea cu succes a proiectelor comune nu are cum să nu ducă la stimularea şi atragerea investiţiilor, care sunt de o importanţă vitală pentru regiune.
Situaţia economică din Bulgaria şi România este relativ asemănătoare. Problema preţului la energie şi liberalizrea tarifelor fac şi la Bucureşti obiectul unor discuţii contradictorii. Însă diferenţa fundamentală este că în ţara dumneavoastră, pornind de la nemulţumirile oamenilor, Cabinetul condus de Boiko Borisov a fost nevoit să demisioneze. Va fi influenţat parcursul european al Bulgariei de căderea unui Guvern pro-european?
Un răspuns ferm la întrearea dumneavoastră este acela că drumul european al Bulgariei nu va fi influenţat şi nu va fi schimba de rezultatul demisiei unui guvern sau altul. Aspiraţiile europene ale Bulgariei au fost confirmate, şi înainte de aderarea la UE, de toate partidele politice şi nici o formaţiune nu a negat până acum acest drum european.
Îngrijorările Comisiei Europene privind voinţa clasei politice din România de a susţine lupta anti-corupţiei s-au amplificat odată cu criza politică internă din vara lui 2012. În Bulgaria, protestele din primăvara lui 2013, care au condus la demisia Guvernului Borisov, au avut, pe lângă resorturile economice binecunoscute, o componentă socio-politică pronunţată, legată în special de lupta anticorupţie. Dată fiind inclusiv atitudinea recentă a unor ţări precum Germania sau Finlanda, cât de realistă consideraţi că este obţinerea unui calendar pentru aderarea Bulgariei şi României la Spaţiul Schengen, la următorul Consiliu Justiţie şi Afaceri Interne, din toamnă?
Bulgaria, ca de altfel şi România, a îndeplinit toate condiţiile şi cerinţele pentru aderarea la Spaţiul Schengen. Noi derulăm o pregătire deschisă pentru a deveni membru al Spaţiului, am reafirmat hotărârea noastră de a ne pregăti la cele mai înalte standarde cu ocazia întâlnirilor şefilor de state şi de guverne din cadrul Consiliul European, precum şi Parlamentului European şi a Comsiei Europene. Cu toate acestea, ţara noastră a avansat mult de atunci în ceea ce priveşte standardele Schengen şi implementează cele mai bune practici. Noi aşteptăm ca în Consiliul European să fie îndeplinit angajamentul reiterat la înâlnirea din 7-8 martie anul acesta şi se va lua o decizie pentru aderare a României şi Bulgariei în două etape, până la sfârşitul anului în curs. Noi considerăm că, având în vedere rezultatele atinse şi eforturile, care continuă din partea noastră, statele care sunt rezervate până în momentul de faţă vor avea o poziţie constructivă şi vor susţine o abordare comună pragmatică.
Aderarea României şi Bulgariei la Schengen a fost proiectată să se petreacă la pachet. Căderea Guvernului Borisov, asociată cu criza politică ulterioară, l-a făcut pe premierul român, Victor Ponta, să afirme, că situaţia din Bulgaria va afecta şansele României de a obţine un rezultat pozitiv la Consiliului JAI din 7-8 martie de la Bruxelles. Cum au fost primite la Sofia îngrijorările şefului Guvernului de la Bucureşti?
La noi nu au existat reacţii ale unor oficiali. Ştiţi că la şedinţa Consiliului JAI din 7-8 martie tema care a figurat pe agendă a vizat progresele făcute până la momentul actual, deoarece în pregătirea şedinţei unele state, precum Germania, Olanda, Franţa, Finlanda şi Belgia, declaraseră deja rezervele lor, anume că, în etapa actuală, nu pot susţine aderarea, admiterea şi luarea unei decizii a Consiliului. În timpul şedinţei, majoritatea statelor care şi-au expus poziţiile au susţinut aderarea Bulgariei şi României la Spaţiul Schengen şi au propus efectuarea, până la sfârşitul anului, a primului pas din abordarea în două trepte a aderării. Iar la concluziile verbale ale preşedinţiei, s-a concluzionat că Consiliul a decis să facă o nouă evaluare, până la sfârşitul anului, pentru a dezbate care e calea de urmat, în baza abordării în două trepte.
Privind retrospectiv spre evoluţia din toţi aceşti ani, în care cele două ţări şi-au pregătit accederea la Spaţiul Schengen, cum evaluaţi ideea unei aderări concomitente a Bulgariei şi României? Din perspectiva dumneavoastră prezintă interes, în continuare, cuplarea celor două state?
Într-o mare măsură, răspunsul la această întrebare stă la baza celui dat la întrebarea anterioară. Şi da, consider că cuplarea celor două state va continua şi în viitor.
Totuşi, în ciuda preconizatei cooptări la pachet a Bulgariei şi României în Schengen, cele două ţări aveau de rezolvat un diferend legat de delimitarea platoului continental. Surse diplomatice, citate anul trecut de presa română, indicau faptul că în dispută ar fi prins şi un perimetru din Marea Neagră pe care ar trebui să-l traverseze conducta Southstream, în care Bulgaria este implicată, alături de Rusia. România, în schimb, este interesată de concretizarea conductei concurente, Nabucco, un motiv în plus pentru care Bucureştiul căuta să obţină o soluţionare favorabilă. Care este stadiul acestui dosar?
Eu m-aş abţine să fac un comentariu, având în vedere că în anul 2009, la Bruxelles, cele două state au semnat un memorandum în care se afirmă că negocierile privind tema delimitării platoului continental sunt confidenţiale. De altfel, pentru sursele dumneavoastră, trebuie ştiut că este un principiu vechi al dreptului roman, acela că contractele trebuie respectate. Pot să spun numai că aceste negocieri continuă să se poarte într-o atmosferă şi într-un spirit constructiv şi sper să continue aşa.
Aceleaşi surse, citate de presa de la Bucureşti, sugerau că România ar putea solicita părţii bulgare şi recalcularea frontierei de pe Dunăre. S-au purtat asemenea discuţii în cadrul bilateral?
În principiu, nu comentez nişte sugestii ale unor surse diplomatice anonime, dar pentru dumneavoastră voi spune următorul lucru: nu există controverse în ceea ce priveşte problema cu fluviul Dunărea. Conform articolului 1 din Tratatul de Pace de la Paris din 1947, toate graniţele Bulgariei rămân în poziţia lor de fapt în care erau pe data de 1 ianuarie 1941. Prin urmare, poziţia, situaţia existentă la 1 ianuarie 1941, în ceea ce priveşte linia de graniţă pe fluviul Dunărea, este stipulată în Tratatul de la Paris, care este în vigoare şi în momentul de faţă. Şi, ceea ce este foarte important, la momentul aderării Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ambele state au declarat în formă scrisă că nu au pretenţii teritoriale una faţă de cealaltă. De altfel, această condiţie este obligatorie pentru toate statele care doresc să adere la Uniune.
„În România, am găsit în Marea Neagră o rezervă gigantică de petrol şi gaz, o descoperire de importanţă global”, declara anul trecut CEO-ul OMV, Gerhard Roiss, într-un interviu acordat revistei Manager. Acesta sugera, totodată, că după anul 2020 România ar putea deveni chiar exportator pe această piaţă. Cât de interesată este Bulgaria de rezultatele explorărilor care se fac în prezent în zona maritimă care aparţine României?
Dezvoltarea posibilităţilor privind exploatarea gazelor din Marea Neagră reprezintă, fără îndoială, o oportunitate pentru diversificarea aprovizionării cu energie şi pentru sporirea securităţii energetice, în special prin diminuarea dependenţei de la importul gazelor naturale de la o sursă principală. Este şi una dintre priorităţile ţării noastre. Bulgaria este interesată de rezultatele cercetărilor care se fac în momentul de faţă în partea română a Mării Negre şi inclusiv de perspectiva ca o parte din gazele obţinute în viitor să fie transportate prin interconectorul Ruse-Giurgiu, care leagă reţelele naţionale de transport a gazelor între Bulgaria şi România. Dintre toate proiectele de interconectoare de gaze cu ţările vecine, acesta cu România se află acum în cea mai avansată etapă dintre toate.
Potenţialelor resurse din Marea Neagră li se adaugă noua “revoluţie” a gazelor de şist, dar controversele nu au ocolit nici România, nici Bulgaria. În ambele ţări, au existat proteste de stradă, dar în ambele ţări guvernele s-au arătat interesate de potenţialul economic al acestei resurse. Cazul Guvernului Ponta este emblematic: deşi iniţial s-a opus până şi explorării, între timp atitudinea s-a schimbat cu 180 de grade. Cât de interesante sunt, de fapt, gazele de şist pentru Bulgaria, ţară cu o dependenţă de importurile de gaze mai mare decât România ?
În Bulgaria este valabilă acum o interdicţie asupra folosirii tehnologiei de fracturare hidraulică la explorare şi exploatare. Opinia noastră este că fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie să aibă dreptul să decidă singur, dar în condiţiile în care crează un cadru juridic stabil privind toate activităţile legate de extragerea hidrocarburilor neconvenţionale, astfel încât să fie garantată calitatea mediului înconjurător de pe teritoriul propriu, dar şi de pe teritoriile ţărilor vecine. Bulgaria consideră că este necesară crearea unui regim comun de reglementare, care să garanteze implementarea celor mai bune practici şi care să garanteze sănătatea mediului şi a oamenilor.
Dacă România va decide să exploateze gazele de şist, va cere Bulgaria încheierea unui acord prealabil cu România, pentru a primi garanţii că exploatarea gazelor de şist în România nu ar putea afecta Bulgaria, din punct de vedere al mediului?
În mare măsură am răspuns deja la această întrebare. Am spus deja că ţara mea consideră că, înainte de a începe cu aceste tehnologii neconvenţionale de obţinere a gazelor naturale, inclusiv cu această fracturare hidraulică, trebuie obţinute garanţii că nu va fi afectată starea mediului înconjurător, precum şi sănătatea populaţiei. Precum există un cadru juridic comun, o legislaţie comună pentru alte teme şi alte probleme, aşa ar trebui să existe un cadru comun şi pentru obţinerea gazelor de şist. Pentru că, din câte ştiu eu, gaze de şist există nu numai în Bulgaria şi România, ci şi în Polonia sau Franţa chiar, unde, din câte ştiu, este interzisă obţinerea, exploatarea gazelor de şist.
Rusia priveşte cu scepticism posibila exploatare a gazelor de şist în Europa de Est. Există considerente geostrategice care, privind dinspre Kremlin, ar justifica o asemenea atitudine. Pe de altă parte, SUA au făcut pionierat în această industrie, iar interesul americanilor în dezvoltarea ei în estul Europei este mai mult decât vizibil. Au gazele de şist potenţialul de a deveni terenul unui nou tip de confruntări între interesele americane şi cele ruseşti, în regiune?
Conceptul de confruntare provine din timpul Războiului Rece. În opinia mea, aici poate fi vorba doar de o competiţie, de o concurenţă economică între cele două state. Am în vedere SUA şi Rusia, bineînţeles, nu România şi Bulgaria.
România se implică în proiectul Nabucco, în care America are un interes foarte mare. Bulgaria este implicată în Southstream, în care Rusia are un interes foarte mare. Cum le răspundeţi celor care văd în asta mai mult decât o coincidenţă?
Bulgaria, precum şi România, sunt interesate de diversificarea surselor de gaze naturale şi, în sensul acesta, proiectele Nabucco şi Southstream nu sunt concurente, ci dimpotrivă. Deci cu cât există mai multe surse, cu atât mai bine. De altfel, Balcanii, mai ales partea aceasta a Balcanilor, au fost din punct de vedere istoric dintotdeauna un teren pentru încercările de influenţare ale tuturor marilor puteri, dacă doriţi, (au fost) teritorii de confruntare ale acestora. Dar asta a fost în trecut.
Pe ultima sută de metri a mandatului său, fostul secretar de stat american, Hillary Clinton, avertiza asupra unui proces în curs: resovietizarea Europei de Est şi a Asiei Centrale. Trebuie să se simtă România şi Bulgaria ameninţate?
Bulgaria şi România au ales demult drumul lor european şi atlantic. În sensul acesta, consider că cele două state nu sunt ameninţate în nici un fel de un asemenea proces. Între altele, dacă poate să-mi explice cineva ce înseamnă această sovitizare, la începutul secolului XXI, după dezmembrarea Uniunii Sovietice, i-aş fi foarte recunoscător. Întrebarea este retorică.
Pentru că România şi Bulgaria sunt două ţări vecine şi este normal ca şi de o parte şi de cealaltă să existe un interes cu privire la relaţiile externe ale fiecăreia, cum comentaţi faptul că Rusia va considera baza de la Deveselu o ţintă militară, dacă va ajunge la concluzia că scutul ant-irachetă este o ameninţare pentru Rusia? Este preocupată Bulgaria de o situaţie de acest fel?
Mie nu îmi este cunoscută poziţia Rusiei privind deplasarea unor elemente din scutul anti-rachetă pe teritoriul României şi, în orice caz, în toate activităţile sale ţara noastră va respecta acordul nord-atlantic, în care, în mod clar şi exact, sunt afirmate drepturile şi obligaţiile pe care le are fiecare stat membru. Şi, având în vedere că România este un stat aliat, noi vom acţiona conform parteneriatului nord-atlantic.
