Daca dictatorul Nicolae Ceausescu a ras cartiere intregi, buldozerele facand una cu pamantul monumente istorice pentru ca sa ridice in locul lor niste oribile si cenusii blocuri de beton, ce au uratit Bucurestiul, administratia actuala demoleaza si ea imobile fermecatoare, in locul lor ridicandu-se monstruozitati arhitectonice. Ceausescu a fost comunist, ateu si criminal, dar primarii de astazi de ce incearca sa distruga Capitala, in special centrul orasului, si fac loc unor uratenii paralelipipedice din sticla, reci, impersonale, fara cea mai mica urma de bun-gust? Acolo unde nu se intra cu buldozerele, ca intr-o noapte sa se rada imobile frumoase, adevarate bijuterii, au gasit alta tactica. Cladirile sunt sufocate de noi constructii, rasarite aiurea. Si Ceausescu avea ceva cu bisericile: pe cele care au scapat de la demolare dorea sa le mascheze, sa nu se mai vada. Asa se intampla si acum. Au mascat Biserica Armeneasca, urmeaza Catedrala Sf. Iosif, urmatoarea pe lista este Biserica Kretzulescu. Zidurile crapate ale bisericilor stau marturie atacurilor din partea celor fara scrupule, fara credinta in Dumnezeu, cu mare dragoste doar pentru raurile de bani care viseaza sa li se scurga in buzunare. Pentru bani, sacrifica si batjocoresc insasi credinta oamenilor, pe care o calca in picioare, preferand sa-i lase fara lacasuri de cult decat sa nu le fie virate in conturi sumele convenite intre diverse personaje din umbra. De ce cred ei ca isi pot bate joc? De ce ucid farmecul si istoria unui oras odinioara frumos? De ce nimeni nu reuseste sa-i opreasca?
Dupa afacerile cu asfaltarea Bucurestiului, cea mai mare aducatoare de profit este construirea de spatii pentru birouri. Primariile dau cu mult prea multa usurinta avize pentru a fi demolate, in centru, case vechi, pentru ca in locul lor, in cartiere ce au un anumit specific arhitectonic, sa apara hidoseniile de sticla care nu se potrivesc cu nimic. Cand cel mai bine pentru Capitala ar fi fost ca investitorii sa fie indrumati catre zonele periferice ale orasului, unde… nu exista canalizare ori apa curenta pe ulitele unde aviara se raspandeste in pace. Primarii au fost alesi sa serveasca cetatenii, nicidecum marile firme de asfaltari ori constructorii de hidosenii in centrul Bucurestiului. Pretextul des invocat este acela al nevoii Capitalei de a arata ca un oras occidental. Daca totusi isi doresc asta, de ce nu se uita catre zonele de la marginea orasului, care arata ca asezarile africane? Domnii primari uita insa ca au fost alesi pentru a servi interesele cetateanului, pe care l-au ignorat indata ce li s-a pus sub nas la semnat prima foaie. Interesul locuitorilor Capitalei nu este acela de a trai intr-un oras care este distrus zi de zi sub priviri impasibile. Poate ca, inainte de a-l transforma intr-un adevarat kitsch, ar trebui organizat un referendum, intrebati oamenii daca sunt de acord sa-i lase pe edili sa distruga ce-a mai ramas frumos din orasul lor. Cladiri moderne s-au construit, fireste, si in alte tari, insa nicidecum distrugand specificul traditional si degradand lacasurile de cult care sunt mandria fiecarei localitati. Ba, in unele tari, blocurile moderne sunt ridicate inclusiv cu obligatia de a tine cont de specificul autohton. Peste tot in lume sunt doar anumite zone spre care au fost indrumati investitorii sa ridice colosi pentru birouri, respectandu-se criteriile stricte necesare la eliberarea avizelor de constructie. In Romania se aplica legea junglei!
„Cladiri moderne”, sintagma sub care, din pacate, se ascund de cele mai multe ori interese obscure… in vreme ce „modernizarea orasului” este prezentata ca fiind „un mare beneficiu pentru locuitorii Capitalei”. In realitate, se ridica constructii pentru strivirea personalitatii, cioburi de sticla aruncate in ochii bucurestenilor…
