Imensa publicitate a filmului lui Ang Lee, lista de premii deschisa cu Leul de Aur de la Venetia, cele opt nominalizari la Oscar, cronicile si parerile transmise prin telefonul fara fir bruiaza perceptia celui care vede acum filmul, alterandu-i ingenuitatea. Stim despre ce e vorba, deci nu putem fi (din pacate) luati pe nepregatite. Evident ca multa lume se intereseaza de film pentru faptul ca vorbeste despre doi cowboy homosexuali, si nu pentru ca ar fi foarte bun. Probabil ca regizorul Ang Lee si-a asumat acest risc si ca a gadilat cu buna stiinta voyeurismul spectatorilor, la fel de bine cum probabil si-a dorit nu numai un love story, ci si o pledoarie pentru libertatea moravurilor.
Dar imensa publicitate, premiile si informatiile transmise prin telefonul fara fir au un revers: te fac sa te astepti la mult si sa fii probabil dezamagit cand vezi, in fine, si filmul. Mie “Brokeback Mountain” (care s-a tradus la noi prin “O iubire secreta”, desi titlul putea fi lasat netradus) mi-a placut si, pe de alta parte, nu mi-a placut. Nu am nimic impotriva “filmelor cu homosexuali”, de pilda “Happy Together” de Wong Kar-wai mi s-a parut foarte bun, dar in filmul lui Ang Lee nu vad nici o alchimie intre Heath Ledger (Ennis) si Jake Gyllenhaal (Jack). Fiecare se straduieste vizibil sa fie cat mai bun (Heath Ledger prea mult; din felul in care strange buzele parca ar vrea sa semene cu Tom Hanks). Prin urmare, nu ma prinde vraja celor 20 de ani in care pasiunea dintre cele doua personaje nu s-a putut sterge, ci, din contra, a fost reanimata de intalniri sporadice. Deci n-am vibrat la ce era mai important.
N-am vibrat nici la secventele montane (desi imaginea filmului e superba), nici la esalonarea evenimentelor celor 20 de ani, nici la finalul trist si melodramatic. Ar fi fals sa spui ca “Brokeback Mountain” e doar un film despre homosexuali. In el exista un puternic contingent feminin de plan secund (intr-adevar “supportive”) – sotiile si iubitele celor doi eroi, care asista neputincioase la toata povestea, care sufera in tacere, care n-au acces la secrete, dar care stiu totul fara sa li se spuna. Filmul e si despre iubirea lor, cum e si despre fiica personajului interpretat de Heath Ledger (morocanosul Ennis), care ramane la final singura persoana feminina care cu tandrete discreta ii va ocroti acestuia singuratatea. Actritele din acest film sunt toate foarte bune, dar numai Michelle Williams e nominalizata la Oscar.
Ceea ce face, cred, din “Brokeback Mountain” un film frumos este senzatia de viata irosita cu care te lasa, irosita in spatiu si in timp. Nu exista un singur om fericit si implinit in acest film, ci doar oameni aflati sub povara conventiilor sociale, a secretelor inchise sub lacat, a incomunicarii. Conventie sociala nu sunt numai casatoriile celor doi iubiti, ci si tot esafodajul strans al tutelei exercitate asupra lui Jack de socrul sau bogat. Personajele sunt incorsetate nu numai de neputinta de a-si comunica secretele, dar si de saracie, de moda ridicola azi a anilor '70, de blondul platinat si machiajul menit sa ascunda spleenul si nefericirea, chiar si de copiii mici care urla. Imaginea filmului este absolut superba si transforma de multe ori lumea terestra intr-o anexa stearsa a muntilor, tapsanelor si a cerului peticit cu nori. Cerul poate fi oricand vazut ca o reflexie a Muntelui Brokeback, singurul loc unde libertatea e deplina, cuvintele nu sunt necesare, iar aerul rarefiat pastreaza sentimentele intacte.
“O iubire secreta” / “Brokeback Mountain” – 2005, regia Ang Lee, scenariul Larry McMurtry si Diana Ossana, imaginea Rodrigo Prieto, cu: Heath Ledger, Jake Gyllenhaal, Michelle Williams, Anne Hathaway, Anna Faris. Distribuit de Mediapro Film Distribution.
