40 de lucrari, inclusiv o sculptura realizata de Constantin Brancusi si o lucrare semnata de Andy Warhol, vor fi prezentate publicului roman din 11 decembrie. Lucrarile provin din colectia particulara a lui Simon Spierer.
O diversitate de sculpturi apartinand artei moderne si contemporane, adunate sub titulatura "O padure de sculpturi" ("Forest of Sculptures"), vor face obiectul unei expozitii gazduite de Muzeul National de Arta Contemporana (MNAC). Vernisajul acestei unice colectii particulare de arta de secol XX va avea loc in 11 decembrie, de la ora 19.00. Cele 40 de lucrari au fost stranse timp de 20 de ani si donate de Simon Spierer Muzeului Landes din Darmstadt, Germania, colectia cuprinzand opere ale celor mai reprezentativi sculptori ai perioadei, printre care Constantin Brancusi, Hans Arp, Alberto Giacometti, Henry Moore, Louise Bougeois, Isamu Noguchi sau William Turnbull, dar si o lucrare semnata de Andy Warhol. Expozitia, itinerata deja la Atena si la Sofia, este insotita de un film documentar, "O padure de sculpturi.
Colectia Simon Spierer", realizat de Marie-Catherine Theiler si Stephane Rithauser. Ideea itinerarii a venit dupa ce muzeul a intrat in reparatii si in lucrari de extindere, initiativa fiind luata de Institut für Kulturaustausch (Institutul pentru schimburi culturale) din Tübingen, impreuna cu muzeul din Darmstadt si cu Fundatia Simon Spierer. Dispunerea lucrarilor in orice expozitie se face intotdeauna dupa modelul expozitional din muzeul german, unde instalarea a organizat-o insusi colectionarul donator, Simon Spierer.
Geneza "Padurii"
Simon Spierer si-a denumit colectia "Padure" dupa sugestia celor care-i vizitau lucrarile si observau alaturarea sculpturilor aidoma copacilor dintr-o padure. Initial, primele sculpturi le-a achizitionat din placere si din atractia pe care a simtit-o fata de ele. S-a decis sa-si vanda colectia de picturi in favoarea lucrarilor de sculptura, treptat fiind subjugat de aceasta pasiune. Printre picturile pe care le-a vandut se numarau unele semnate de Morandi, De Chirico, Picasso, Miro etc. "Padurea" prinde contur, iar Simon Spierer ii dedica intreaga dragoste, "pana la excluderea oricarui alt lucru", se arata in catalogul expozitiei, realizat de Valentina Anker. Cu timpul, "padurea" invadeaza apartamentul lui Simon Spierer, sub acoperisurile si turnuletele uneia dintre cele mai fantastice case din Geneva, o capodopera a Art Nouveau-lui.
De asemenea, spatiul este invadat la aparitia coloanei lui Schwitters, pentru care renunta la chiriasul de la etajul doi dupa ce penetreaza tavanul pentru a-i face loc. Din cand in cand, proprietarul escaladeaza spirala de fier a scarilor din centrul camerei pentru a-si putea contempla sculpturile de sus – la fel ca Gustave Moreau, care-si viziona propriile lucrari in felul acesta, in atelierul sau parizian.
Constient fiind de pasiunea sa, Simon Spierer se desparte totusi de colectie, donand-o unui muzeu. Insa el o preda lumii, pentru ca ea sa dainuiasca. Interesant ca, o data cu preluarea "padurii" de lucrari, muzeul a adoptat si cararea inventata de colectionar, bazata pe niste itinerarii precise: "Catre ceruri", "Figuri ale umbrei", "De la preistorie la istorie", "Coloane", "Animale", "Figuri de metal" si "Figuri ale aerului".
Piesa de rezistenta, cu o incarcatura fara precedent pentru publicul romanesc, este lucrarea centrala a expozitiei, si anume "Pasare in spatiu" (1927), a lui Constantin Brancusi. Probabil ca cea expusa la Bucuresti este cea mai buna "Pasare" din serie, apreciaza Ina Busch, directorul Muzeului Hessian State din Darmstadt.
Dar cine este Simon Spierer?!
Simon Spierer (1926-2005) s-a ocupat de afaceri si de arta in Elvetia, treptat devenind un apropiat al artistilor si un cunoscator. S-a nascut la Trieste, unde a trait pana la 17 ani, cand ajunge in Elvetia, in 1943, ca refugiat din calea nazistilor. Familia lui ramane la Trieste, mama si sora vor fi deportate si eliberate din lagar la sfarsitul razboiului.
In tinerete si-a incercat talentul artistic, insa descopera ca se descurca mai degraba cu comertul de tutun brut, invatand tainele de la comerciantii experti din Virginia si Africa de Sud. Afacerea il imbogateste. Prin anii ’50, incepe sa colectioneze lucrari de arta, chiar din primii bani castigati. Peste circa un deceniu isi permite sa deschida o galerie de arta la Geneva, impreuna cu o italianca a carei ocupatie era comertul de arta.
In paralel, pune bazele unei tabere de creatie la Boissano (intre Genova si Roma), unde a renovat case vechi pe care le-a pus apoi la dispozitia tinerilor sculptori si pictori. Spierer si-a petrecut aici mult timp, mai ales vacantele impreuna cu familia, alaturi de artisti precum Andy Warhol.
Asta se intampla prin anii ‘70, cand filantropul le-a sugerat prietenilor sai din tabara de creatie sa-l invite pe Warhol, deja un artist cu faima. Spierer are chiar prilejul sa-l intalneasca pe excentricul pictor la Paris, unde ii propune sa vina la Boissano, insa raspunsul lui Warhol este dispretuitor, ceva de genul ca "nu-l intereseaza lumea artistica de la Milano sau Genova, ci doar personalitatile de calibrul lui Mao sau Monroe". Spierer i-a dat replica, spunandu-i ca nu ar vrea decat sa-i picteze cainii. Raspunsul l-a impresionat pe artist, care a acceptat la sfarsitul intalnirii invitatia. si, intr-adevar, la Boissano ii picteaza ogarii Barzoi, conform intelegerii. Ceea ce nu fusese stabilit era ca fata lui Spierer sa fie pictata alaturi de cele ale cainilor. Acesta isi tinuse cainii in timp ce Warhol ii fotografia folosind blitzul. Portretul se regaseste in expozitia de fata, alaturi de sculpturi.
Spierer spunea ca de la bun inceput s-a gandit sa colectioneze sculptura, iar apoi sa o doneze unui muzeu si, pentru ca isi dorea sa-i lase o amprenta, a incercat sa "colectioneze cu imaginatie". Cele mai dorite lucrari au fost cele realizate de Brancusi si de Gonzales, parintii sculpturii moderne.
Colectia lui a fost curtata de mai multe muzee, inclusiv de unul din Trieste sau altul din Tel Aviv, insa Spierer isi dorea sa-si poata vizita colectia dupa bunul – plac, alegand astfel un muzeu apropiat de domiciliul sau.
Simon Spierer era adesea zarit la 4 dimineata in baruri prin Geneva sau Hamburg, cu cei doi caini la picioare, privindu-i pe strainii care mergeau la culcare sau pe cei care incepeau o noua zi. Era considerat un dandy, ca lordul Brummel: nu-si cumpara niciodata haine, le imprumuta de la un prieten de aceeasi varsta, intotdeauna mergea pe jos, desi detinea un Ferrari Testarossa, iar viteza pe autostrazile germane era, in vremea aceea, tolerata. La Hamburg vorbea ore intregi la telefon, in timp ce supraveghea descarcarea tutunului in Africa, Asia sau Turcia.
Pe de alta parte, in galeria lui de la Geneva se organizau intalniri cu artistii, unde se serveau in tacamuri de argint spaghete cu caviar de catre o subreta in rochie neagra si sort alb scrobit, iar amfitrion era sotia lui, Marie-Louise Jeanneret. Simon insa era celebru pentru prudenta sa si facea economii pentru a avea cu ce sa cumpere sculpturile.
"Micul bust al lui Diego in varful coloanei"
Va recomandam sculptura lui Alberto Giacometti: "Petit buste de Diego sur colonne" ("Micul bust al lui Diego in varful coloanei"), realizata in 1952. Bustul lui Diego este foarte fragil, mic si usor, coloana seamana cu mugurii tineri ce tind sa infloreasca. Coloana poarta chipul lui Diego, sculptat de Alberto, fratele lui Diego Giacometti. Coloana nu tinde spre cer, ci se sfarseste cu dublura autorului, un alter ego, o reamintire a singuratatii din Valea Graubunden, unde au trait cei doi frati, in sanul unei familii de artisti. De fapt, acesta este singurul bust din colectia lui Simon Spierer, iar ceea ce l-a atras a fost fragilitatea emanata de lucrare, un semn de solitudine intalnita in tragedia greaca, mai degraba, conform careia omului ii este dat sa se intoarca in cetate, indiferent de numarul calatoriilor sale, dupa modelul lui Oedip, eroul lui Sofocle.
