Blog (de) dincolo de moarte

Notiunea de blog tine de un discurs subiectiv in care gestul de a spune "eu" are nevoie de feedback imediat. Scrii pe blog de dragul dialogului, nu al confesiunii, si in acest sens putem spune ca, in "era banuielii" (de care vorbea Nathalie Sarraute), genurile subiective si-au pierdut intentionalitatea si sensul lor fundamental. Autofictiunea si jurnalul pe blog, de pilda, nu mai sunt egale cu autobiografia si jurnalul pe hartie, ferit de ochii iscoditori ai contemporanilor.  Recent, s-a produs un eveniment straniu: pe 9 august, site-ul Orwell Prize, o distinctie literara in memoriam, a inceput sa publice online insemnarile diaristice ale autorului "Fermei animalelor" si al deja clasicei distopii "1984". Timp de patru ani de acum incolo vom putea citi pagini de jurnal, postate in mediu virtual, ca paginile unui blog obisnuit. Un blog dincolo de moarte, in care notatiile scriitorului (despre evenimente istorice, calatoriile sale in Maroc, observatii personale sau succinte analize politice) vor putea fi comentate de catre cititori, insa fara avantajele dialogului cu autorul. Jurnalul, care inregistreaza perioada 1938-1942, nu e doar un document interesant pentru cei care vor sa simta pulsul acelor vremuri, prin ochii unui intelectual cu idei de stanga (dar fara derapajele extremiste), ci si o premiera. Ideea lansarii pe internet a unui jurnal vechi de 70 de ani ca si cum ar fi vorba de un text proaspat, abia scris, si pasibil de comentarii "la cald" mi se pare o tactica excelenta de promovare. Dezavantajul e ca, dupa ce ideea pocneste si sampania (dezvaluirilor) curge in valuri, totul se rasufla si-si pierde gustul. Pentru ca, in fond, jurnalul are sens doar in intimitatea creata intre autor (cel care se ofera) si cititor (cel care primeste), respectiv prin semnarea pactului autobiografic. E o relatie de complicitate care, din pacate, se pierde cu totul in aceste sezatori virtuale.