Se apropie momentul cand vom avea un nou Patriarh. Disputa, se stie, are loc intre mitropolitul Olteniei si cel al Moldovei. In mod normal, ar trebui sa fie ales reprezentantul Moldovei, fiindca aceasta este datina. Daniel are multe atuuri pentru a urca in cel mai inalt scaun al BOR. Studiile in strainatate nu-i lipsesc, se apleaca spre celelalte Biserici, este un sustinator al ecumenismului, este un prelat cult si elegant si a ocolit intotdeauna atitudinile rigid-anchilozante. Biserica ortodoxa, in viziunea lui, se cuvine sa fie o biserica deschisa, nu inchisa, o biserica nedespartita de traditie, dar care in acelasi timp nu poate sa intoarca spatele modernitatii. Modernitatea, intr-o asemenea viziune, nu e o ispita, ci o provocare.
De partea cealalta se afla IPS Teofan. si Inalt Prea Sfintia Sa are studii in strainatate, cat timp a lucrat la Patriarhie s-a ocupat tocmai de relatiile externe si, dupa cum se stie, a fost foarte mult indragit de catre Prea Fericitul. In aparenta, cei doi sunt identici si atunci alegerea unuia in defavoarea celuilalt nu ar putea sa produca grave dislocari in organismul caruia ei apartin.
Cu toate acestea, de la o vreme BOR nu mai simbolizeaza unitatea de monolit, asa cum o vede marea majoritate a populatiei si asa cum reiese din sondaje. Ca o institutie care, desi isi are temeiurile in ceruri, aflandu-se pe pamant este sfasiata de orgolii si ambitii, si in sanul ei au aparut sciziuni, fracturi, accidentari. Am vazut acest lucru in momentul in care, dupa incetarea din viata a lui Antonie Plamadeala, Mitropolia Transilvaniei a pierdut parca seninatatea unui organism fara fisura si a fost lovita de valurile disputelor. Episcopii Laurentiu Streza si Bartolomeu Anania au devenit actorii unui meci pe care cei mai multi dintre credinciosi l-au regretat. si de fapt nici nu l-au inteles. Fiindca nu a fost cale de intelegere, a urmat ceea ce era de fapt previzibil: ruptura. PS Laurentiu a primit, cum ar veni spus, sudul Ardealului, in timp ce PS Bartolomeu a luat grosul. Sa nu uitam ca ofensiva acestuia din urma s-a declansat in momentul in care succesiunea lui Laurentiu Streza parea un fapt implinit. Ce a insemnat acel gest? Simplu orgoliu lumesc? Ambitie profana? Comentatorii nu au intarziat sa intre in arena. Aripa autarhica a BOR se ia la tranta cu aripa europeana. Exista, asadar, o tendinta care tine mai mult de Rasarit si o alta care inclina hotarator spre Apus. De aici o serie de speculatii de natura cvasipolitica, potrivit carora si-ar fi bagat coada in afacere Biserica Ortodoxa Rusa, pe care, evident, o sfatuieste indeaproape Kremlinul, iar vechii nostri ierarhi care au colaborat in trecut cu Securitatea comunista nu doresc nici o renovare tocmai ca in felul acesta sa nu fie ei deconspirati. Rasaritul, asadar, nu mai e Bizantul luminos, ci Moscova rosie.
Probabil ca si acum disputa dintre Daniel si Teofan imbraca aceleasi straie. Sincer sa fiu, nu stiu in ce masura Daniel ar reprezenta NEAPaRAT Apusul, iar Teofan, Rasaritul. Gandind schematic, maniheist, ne indepartam de miezul problemei. Nici un Intai Statator ortodox nu si-ar permite acum sa ignore provocarile lumii, dar pe de alta parte el stie ca nu lumii trebuie sa i se supuna, ci Domnului. Mai mult decat un om el este o functie pe care are datoria sa si-o respecte. Doar in acest fel Daniel si Teofan ar putea fi identici. Restul tine de slabiciunile care nu inceteaza sa ne macine. De la vladica la opinca…