Ciudatul Ichabod Crane, drogatul Raoul Duke, incredibilul Jack Sparrow si acum, Palarierul (la propriu si la figurat) Nebun, locuiesc toti in aceeasi persoana. Johnny Depp, cel mai bun actor al generatiei sale, care a sfidat tot timpul regulile acesteia, poposeste acum si in paginile noastre…
Primul film pe care l-am vazut cu Johnny Depp a fost "Edward, omul-foarfeca", un film pe care l-am iubit si l-am urat in acelasi timp. M-a tinut locului, cu privirea in ecran, incantata de placere, si m-a ingrozit. M-a facut sa ma indragostesc de Johnny Depp. Cred ca aveam vreo 9 ani pe atunci. Filmul fusese facut in 1990, dar ala era anul in care eu ma nasteam, deci mi-ar fi fost imposibil sa-l vad. In 1999 insa, pe cand eu abia vedeam unul dintre primele filme ale lui Depp, el era deja pe culmea gloriei. Intr-un fel, Depp portretizeaza perfect clasica poveste americana: baiat sarac fara tata, care a crescut in mijlocul lui Nicaieri cu o pasiune pentru muzica si care nu a absolvit niciodata vreun liceu pentru ca a plecat in Los Angeles in cautarea gloriei muzicale. Nimic nou sub soare. Nici macar faptul ca i-a reusit nu e o noutate – si asta se intampla, ce-i drept, mai rar. Insa Depp e mai mult decat o poveste, e o legenda (cu mari sanse de a ajunge un mit). Daca inceputul carierei sale este unul clasic, restul este un paradox. Ajuns in LA cu trupa sa de atunci (Six Gun Method), Depp isi da seama repede ca succesul muzical se va lasa asteptat. Sansa ii surade insa. Se casatoreste cu Lori Allison, sora unui coleg de trupa, al carei fost iubit nu era altul decat Nicholas Cage. Cei doi, fostul si actualul, se intalnesc si probabil se plac, pentru ca in curand Cage il sfatuieste pe Depp sa-i faca o vizita impresarului sau. Si iata cum Johnny, pornit chitarist din Miramar, Florida, catre Los Angeles, California, se reinventeaza in Cetatea Filmului drept actor. Parca si pana acum e putin banal, nu? In afara de intalnirea cu Cage, care oricum nu era celebru la vremea aia (dar era ceva, si anume nepotul lui Coppola, deja celebru), nimic nu-l prevesteste pe marele Johnny Depp. Ei, si acum ajungem la declic. Ei bine, dupa cateva roluri minore, lui Depp i s-a propus sa joace in serialul "21 Jump Street", o mini-drama adolescentina, de care Depp s-a plictisit repede (li se intampla multora) si pe care a abandonat-o (se intampla mai rar) tocmai atunci cand devenise mai cunoscut si era pe drumul cel bun spre inima tuturor adolescentelor din America (in mod ciudat, pe acesta inca nu l-a parasit). Prin Winona Ryder, cu care era prieten, Depp il cunoaste pe Tim Burton, deja un regizor cunoscut, care tocmai terminase "Batman", film premiat cu un Oscar, si care se pregatea de un proiect tipic lui, un amestec intre horror-comedie-parodie-fantezie pura si vis nebunesc, inspirat din copilaria lui Burton insusi, care se numea "Edward Omul-Foarfeca". Bineinteles ca Johnny Depp a fost distribuit in film, alaturi de Winona Ryder, si o potrivire mai buna nici ca se putea – nimeni nu ar fi putut interpreta un om cu maini-foarfeca si inima de copil asa cum a facut-o Depp atunci, iar Winona, cu un rol blond si dornic de iubire, l-a completat perfect.
Cum se spune "nu" la Hollywood
Foarte simplu. Sau cel putin pentru Johnny asa a parut dintotdeauna. Avand in vedere ca rolul Edward a fost unul de succes, proiectele au inceput sa curga pentru Depp, cel mai nou rebel marca Hollywood: "Speed", "Interviu cu un vampir", "Titanic". Nu vi-l amintiti din nici unul dintre aceste filme? Nici eu. Le-a refuzat pe toate. Poate noua ni s-ar parea o greseala, dar el si-a ales roluri dupa placul inimii. A avut un rol in "What’s Eating Gilbert Grape" (1993), inca o colaborare cu Tim Burton pentru "Ed Wood" (1994) si un rol de donjuan in "Don Juan de Marco" (1995). "Ultimul i se potriveste manusa", a gandit o lume intreaga atunci. Da si nu. Johnny Depp, un om fara pic de trecut actoricesc in spate, este in primul rand un mare actor. A, ca se intampla sa arate si bine, asta e altceva, dar el nu a mizat niciodata pe postura de seducator. Poate de aia i-a si iesit tot timpul atat de bine. Insa peste eticheta de seducator/rebel, care i-a fost aplicata des, Johnny Depp a fost intotdeauna urmarit si de cuvantul "ciudat". Roluri ciudate, viata ciudata, ceva nu se potrivea tocmai bine cu eticheta de star de Hollywood, iar situatia se "inrautatea" de la an la an. Depp parea sa aleaga intotdeauna roluri ghidat de propria intuitie si ignorand orice proiect care aducea a "comercial". In timp, s-a dovedit ca asta nu era doar o parere, insa, paradoxul paradoxurilor, orice era atins de Depp se transforma intr-un proiect care avea si succes de box-office. De exemplu, a ales filmul "Fear and Loathing in Las Vegas", bazat pe cartea jurnalistului Hunter S. Thompson, unde Depp face unul dintre cele mai bune roluri ale sale, interpretandu-l pe Thompson insusi drept un jurnalist care, aflat in drum spre Las Vegas ca sa transmita in direct de la un eveniment, decide sa experimenteze toate drogurile pamantului, ceea ce il baga in fel de fel de situatii. De fapt, tot filmul este o parabola la adresa marelui Vis American, bazat pe bani, succes si iar bani, si care pentru majoritatea populatiei Statelor Unite nu va fi vreodata altceva decat un vis sau un cliseu. Sa mai spun ca filmul a fost nominalizat la Cannes pentru Palme d’Or? Anul urmator, 1999, a fost unul plin pentru Johnny Depp: a facut trei filme de succes (printre care si "Sleepy Hollow", o colaborare cu regizorul lui fetis, Tim Burton), si a intalnit-o pe Vanessa Paradis, cea care avea sa-i devina partenera… daca nu pe viata, macar pana astazi, anul curent 2010.
Depp si Burton, doi ciudati
In viata lui Johnny Depp de acum, cel pe care-l cunoastem cu totii, se gasesc cateva constante. Prima ar fi chiar Vanessa Paradis, cea care i-a daruit doi copii, care, dupa propriile-i spuse, i-au intregit viata lui Depp. Cei doi, necasatoriti fiind, au rezistat mult mai mult timp decat alte cupluri casatorite, si duc impreuna o viata linistita, europeana, in sudul Frantei (motiv pentru care Depp a fost criticat destul de mult, atat de europeni, cat si de americani, pentru ca ar incerca sa se dea drept ceva ce nu e). De acolo, in anii 2000, a facut cateva calatorii mai indelungate catre Caraibe, pentru a juca in seria de succes "Piratii din Caraibe", care l-a facut cunoscut in lumea intreaga, dar si pentru a-si cumpara o insula. Daca credeti ca intre timp nu s-a mai vazut cu Tim Burton, va inselati. El este cea de-a doua mare constanta pentru Depp, iar cei trei s-au mai intalnit in "Corpse Bride", animatie regizata de Burton, unde joaca alaturi de englezoaica Helena Bonham Carter, in "Charlie and the Chocolate Factory", ecranizare dupa romanul omonim al lui Roald Dahl, si in "Sweeney Todd" (tot alaturi de Helena Bonham Carter), musicalul grotesc-flamboaiant despre un barbier ucigas din Londra victoriana. Pana acum avem sase filme. Urmeaza cifra magica, filmul cu numarul sapte, ecranizarea lui Tim Burton a romanului "Alice in Wonderland", unde Johnny va fi Palarierul Nebun, iar Helena Bonham Carter, Regina Neagra. Un trio de succes, dupa cum se vede. Tot ce ne ramane noua este sa ne ducem sa-l vedem si (cu siguranta) sa ne minunam.
