A trebuit sa ajung la Big Mamou, clubul vamaiot de jazz, ca sa aflu ca sunt un animal. Ok, de fapt, nimic nou sub soare, o stiam de la Darwin – atata ca el avea grija sa menajeze orgolii si sa o spuna mai elegant, ca oamenii sunt mamifere fara par, mai exact, ca apartin unui ordin de primate superioare. Jazzman-ul Radu Lupascu de la Big Mamou nu se incurca in astfel de nuante si o spune direct: "Cine nu poate intelege muzica e un incomplet, un infirm. Cine nu e vrajit de Simfonia a V-a e un animal." (conform site-ului clubului). Ok, muzica o inteleg, de bine de rau – insa Simfonia a V-a ma plictiseste ingrozitor si tot ce pot asculta de la Beethoven e Imperialul. In rest, ce sa spun de club?
Este unul dintre cluburile mostenite din preistoria anilor ‘90, care, spre deosebire de Laptaria lui Enache (alt "portstindard al blues-ului si al jazz-ului din Capitala si chiar din Romania", conform aceluiasi site), a tinut cu dintii de varza de concept initial si nu s-a lasat reformat: in interior, peretii de culoare inchisa sunt tapetati cu afise care anunta concerte de jazz, incat, de atatea postere, peretii lasa senzatia de piele care se descuameaza, iar sub un strat de postere ce sa vezi? Alt strat de postere. Oricum, cand tii cu dintii de arta adevarata, burghezii te urgisesc: "Clubul nu a avut intotdeauna o existenta linistita, ba din contra, a schimbat mai multe locatii pentru desfasurarea activitatilor concertistice de zi cu zi.
Pentru neavizati, sediile clubului din ultimii zece ani au fost urmatoarele: strada Gabroveni nr. 12 (actualmente Fire Club), Bulevardul Ferdinand nr. 79, Splaiul Independentei nr. 2A (actualmente sexy club), iar din 2005 clubul isi desfasoara activitatea pe Splaiul Independentei nr. 2B." Imi place de mor paranteza cu "actualmente sexy club". In fine.
Pentru fanii locurilor 90’s, locul e o capodopera, cu look-ul lui osciland intre jazz si folk "cult", hippiot, evocand emisiunile de jazz de dupa 11 noaptea de pe TVR1, cu trupe de vamaioti sau doi maisti cu parul prins in coada, cantand Hooker sau Clapton.
Nu am stat insa inauntru, ci la terasa din curtea clubului, printre masini. Interesant si acest concept, de a plasa terasa printre masinile locatarilor din blocul de trei etaje cu care clubul imparte curtea. Terasa arata oricum mai updatata, cu mese cromate si scaune minimaliste, cu sezut rosu de plastic, insa prietenul cu care eram la masa mi-a sfaramat si iluzia asta, spunandu-mi ca sunt "din alea ieftine" de la o binecunoscuta firma suedeza. In fine. Berea e ieftina, 4,5 lei o marca din Timisoara si 5 lei cea din Cluj. Foarte bune preturi, cu atat mai mult cu cat poti asculta, vorba unui prieten din provincie, "un jazz de calitate".
