» Martin Scorsese si Rolling Stones au fost primiti de jurnalisti cu aplauze, dar si cu intrebari dificile.
»"There Will Be Blood" a sters deschiderea rock a festivalului printr-o simfonie lugubra despre lacomie.
A fost prima oara in istoria de aproape 60 de ani a Berlinalei cand deschiderea a facut-o un film documentar, dar nu oricare, ci unul semnat de un regizor legendar, despre o trupa legendara. Totusi, asa cum le sta bine unor oameni civilizati, si Martin Scorsese, si membrii trupei Rolling Stones au spus ca se simt foarte onorati. Conferinta de presa a filmului "Shine a Light" a inceput joi cu 20 de minute intarziere, de aceea photo-call-ul a tinut doar trei minute.
Jurnalistii erau insa supraincalziti in sala din Hotelul Hyatt, dovada ca i-au intampinat pe cei cinci invitati cu aplauze si fluieraturi admirative. Asta i-a incalzit si pe cei de la masa de pe scena, care n-au contenit cu glumele, chiar si atunci cand din sala au venit intrebari mai putin placute. De genul: "Ce parere aveti despre faptul ca in acest an vedeta festivalului e o trupa rock si nu regizorii sau actorii?" (jurnalist norvegian). Sau: "Sunteti celebri. Aveti bani. Cat de folositor este acest film?" (jurnalista columbiana). Sageti usor otravite, dar infasurate in zambete si miere. Nimeni nu s-a suparat. Mick Jagger uita prima intrebare daca un jurnalist punea doua sau trei intrebari. Martin Scorsese era foarte relaxat. Are si de ce. N-a mai venit la Berlin de aproape 20 de ani. Despre documentarul de fata spune ca l-a planuit mai de mult impreuna cu Mick Jagger, dar a fost nevoie sa treaca 40 de ani pentru ca visul sa devina realitate. Cat despre stil: "Am incercat sa ajungem cat mai aproape de un concert live. De aceea am folosit 16 aparate de filmat, de aceea am montat cum am montat (…), pentru ca totul sa iasa ca o bucata coregrafica". Nu stiu cand si daca filmul va ajunge si in Romania.
Coregrafic e si "There Will Be Blood", un alt film asteptat aici la Berlin, care vineri a avut intalnirile cu presa si publicul. Paul-Thomas Anderson, Daniel Day-Lewis et Comp. si-au trimis buzduganul – cele opt nominalizari la Oscar. E vorba despre cel mai sonor titlu al competitiei berlineze din acest an, un film ca o simfonie lugubra despre lacomie, pacat si neputinta omului de a-si exorciza demonii. Probabil ca Daniel Day-Lewis nu va pleca fara un premiu de interpretare, dar sa nu ne pripim. Mai e apa pe Spree.
La Berlin e frig, ca in fiecare an in aceasta luna. Nu ai altceva mai bun de facut decat sa intri la filme. Dar inainte e de stat la coada. Inghesuiala mare si la "Shine a Light", unde la proiectia pentru presa coada s-a format cu o ora si inainte, dar si la proiectia de presa a filmului lui P.T. Anderson, cineast mai obisnuit, ce-i drept, cu soarele bland al Cannes-ului.
Un roman In competitia de scurtmetraje
La mare ne-a dus si Bogdan Mustata, dar nu ca sa ne arameasca simturile. Filmul sau, "O zi buna de plaja", a avut tot vineri, imediat dupa proiectia de presa a lui "There Will Be Blood", prima vizionare din cele patru programate. El concureaza pentru Ursul de Aur alaturi de alte noua scurtmetraje. Trei baieti, despre care intelegem ca au fugit de la un centru de plasament, fura o furgoneta si ii rapesc soferul, iar in drum spre mare rapesc de pe autostrada si o prostituata. Ii duc pe plaja, legati, ii sperie, ii "cununa" si pleaca. Inspirat de stilul sec si direct din scurtmetrajele lui Catalin Mitulescu (care e chiar autorul scenariului), filmul are , in 10 minute, parca prea multe spatii goale intre situatii si atitudini, spatii care ii permit cu greu spectatorului sa puna de la el si sa le completeze. Nu prea intelegi de ce maturii sunt terifiati de cei trei pusti. De ce plang? De ce nu se zbat? Cum au fost momiti? Stilul eliptic are riscuri ce pun oprelisti ideii regizorale, iar spectatorului ii vine greu sa-si acorde increderea. Nu e insa un film cu totul nereusit. Presimti inca de la inceput ca ceva rau se va intampla sub soarele galben al Costinestiului, iar imaginea creeaza fara mari probleme contrapunctul luminos la drama aparuta din senin.
