Statisticile spun adevarul: la o rata de motorizare mai mica (aproximativ o jumatate) decat a majoritatii statelor europene, numarul accidentelor de circulatie este substantial mai mare. Avem masini mai putine, dar morti si raniti mai multi decat ei. Statisticile trebuie interpretate, dar unele cifre iti sar, pur si simplu, in ochi: violenta accidentelor. In Romania, din trei accidente de circulatie intr-unul se produce un deces. In tarile occidentale cifra e de un deces la patruzeci de accidente.
Nu am cifre statistice in privinta asta, dar am mai calatorit si eu. Rareori am auzit de un numar atat de mare de accidente-masacru: doisprezece, sapte, cincisprezece morti intr-un singur accident auto. E infiorator.
Statisticile pot fi intelese mai bine daca mergi pe teren. O privire, din mers, asupra felului cum se circula pe drumurile Romaniei ne face sa intelegem semnificatia acelor cifre. Circulatia e brutala. Ce inseamna asta? Se merge mereu la limita riscului major. Depasirile fara vizibilitate sunt frecvente, conducerea este „agresiva”, conceputa ca o lupta. Domneste legea pumnului: masina cea mai slaba trebuie sa cedeze in fata celei mai puternice. Nu stiu daca mai exista, in Europa, un procent atat de mare de masini 4 ori 4, cu boturile lor inalte. O coliziune cu un astfel de monstru pe roti iti lasa putine sanse de viata daca esti intr-o masina mai firava, iar ca pieton te rupe in doua ca pe o papusa de carpe.
Ce se intampla pe drumurile noastre are multe din trasaturile barbariei. Ce este barbaria? O situatie in care legea nu exista sau e slaba; o precumpanire a fortei brute in fata regulilor. O lipsa de stapanire, nervii care te lasa nici una, nici doua. Izbucniri de manie cu cel mai mic prilej.
Se invoca „imprudenta”. Dar ce e imprudenta, de cele mai multe ori, decat indiferenta groasa, barbara, fata de viata?
Nu stiu cati sunt „participantii la circulatie”, soferi, pasageri, pietoni, care au destula imaginatie sa-si reprezinte ce inseamna un accident grav. Ce trebuie sa fie sa te pomenesti deodata aruncat din masina in mijlocul soselei sau pe acostament, iar in jurul tau sa vezi mortii, ranitii care-si dau duhul, sa auzi gemetele care se sting, unul cate unul. „Si Salvarea nu mai vine”. Unele dintre acele fiinte a caror viata s-a prefacut intr-o secunda intr-un iad sau care si-au incheiat socotelile asa, absurd, pe neasteptate, sunt copii. Va place sa vedeti copii morti sau schinguiti, domnilor soferi si pasageri? Cum credeti ca arata iadul pe pamant? Pentru mine este o sosea in care s-a ciocnit un microbuz cu un TIR.
…Exista actualmente pe soselele noastre o campanie de prevenire. O gasesc foarte slaba: un panou galben pe care scrie: Viata are prioritate. O astfel de lozinca blanda si umanista nu o sa-l impresioneze pe barbarul fara lege aflat la volan. In alte tari am vazut panouri luminoase cu inscriptii in genul: Acum cinci minute doi oameni au murit pe soseaua… Ar trebui proiectate sau afisate imagini ingrozitoare, de trupuri sfasiate, de copii mutilati, doar-doar omului de la volan ii vor da de gandit.
Imi vine sa-l parafrazez pe Caragiale: Brigada rutiera e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Agentii de circulatie sunt politicosi cand stau de vorba cu tine. Din pacate, prevenirea e slaba. Locuiesc in apropierea Caii Dorobantilor din Bucuresti. In unele nopti se organizeaza acolo adevarate raliuri neoficiale, cu automobile si motociclete (au fost si cateva accidente celebre). Dar un echipaj de politie care sa supravegheze aceasta Cale a Groazei eu n-am vazut. Or fi fost, dar nu prea des.
O sa avem un nou Cod rutier. Se zice ca va fi mai sever, va spori siguranta circulatiei. Trebuia sa intre in functie la 1 octombrie, data care a fost amanata, din motive birocratice, cu doua luni. As dori sa-l intreb pe un statistician: cati morti ne va costa aceasta amanare?
