Intr-o tara normala, in care principiile democratice guverneaza viata publica, interpelarea ambasadorului Statelor Unite ar fi putut fi considerata deplasata. Derapajele juridice si xenofobe ale unor membri ai Cabinetului Tariceanu atenteaza insa la buna functionare a statului de drept, intr-o perioada in care statele occidentale se asteapta ca Romania sa impuna domnia legii, sa-si rezolve problemele interne mai putin zgomotos si sa participe mai activ la viata comunitatii internationale. Intr-un moment in care relatiile est-vest sunt tot mai incordate, din cauza Rusiei aflate in expansiune si din cauza Iranului care sfideaza o lume intreaga, Romania se plaseaza prin Guvernul Tariceanu destul de dilematic intre "bine" si "rau". Atacurile nepoliticoase si excesive ale presedintelui Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Olteanu, impotriva ambasadorului american Nicholas Taubman vor fi foarte costisitoare pentru Cabinetul Tariceanu, dar si pentru PNL, care recidiveaza pe axa Londra-Washington, dupa ce acum doi ani ar fi vrut sa se retraga din Irak fara sa-i avertizeze pe aliatii Romaniei si fara sa consulte Parlamentul. Tanarul liberal, crescut la scoala angajamentelor schimbatoare a premierului Tariceanu si a demagogiilor morale generalizate, nu are nici suficienta cultura, nici suficient bun-simt politic pentru a se subordona cel putin principiului precautiilor.
Acuzandu-l pe ambasadorul american Nicholas Taubman de coruptie pe motiv ca acesta a finantat campania lui George Bush, deputatul Olteanu dovedeste ca ii lipseste educatia elementara necesara unui politician: nu stie nici cum functioneaza sistemul politic american al finantarilor electorale, dar mai ales nu stie ca ambasadorii numiti de presedinte pe baza de loialitate sunt mult mai puternici decat cei selectati din corpul diplomatilor si ca acestia sunt trimisi in tari socotite importante de SUA. Tanarul Olteanu nu si-a inteles gafa nici dupa ce guvernul britanic, prin ambasada de la Bucuresti, s-a raliat criticilor formulate de ambasadorul american, iar primul-ministru incurajeaza pozitia presedintelui Camerei Deputatilor, afundandu-se impreuna cu guvernul sau intr-o si mai mare ambiguitate.
Principalii parteneri si aliati ai Romaniei au inceput sa-si piarda rabdarea cu Guvernul Tariceanu, care este tot mai preocupat in ultima vreme sa-si apere propriii ministri acuzati de coruptie, sa faca pomeni electorale amanetand veniturile bugetare viitoare, sa asigure succesul in afaceri al clientelei pripasite fie in jurul PNL sau UDMR, fie in jurul unor fruntasi politici care au usi deschise la Palatul Victoria. Inlocuind reformele juridice facute cu forcepsul de Monica Macovei, prin proiecte de legi executate la comanda suspectilor politici si cu manevre insurgente pentru decapitarea Departamentului National Anticoruptie, Cabinetul Tariceanu a creat stupoare si neincredere atat la Bruxelles, cat si la Londra si Washington. Primul-ministru va fi probabil marginalizat pe plan international la fel ca ministrul sau de Externe, fiindca, in loc sa-si reduca derapajele, guvernul sau face tot mai multe greseli prostesti.
