Aseară am primit o carte al cărei titlu și motto mi-a revelat înțelegerea asupra abuzului și traumei.
„Perversiunea – forma erotică a urii” funcționează ca o interpretare și m-a făcut să vorbesc astăzi despre abuz și diferitele forme ale abuzului. De la abuzul emoțional al șefului asupra subalternului, al profesorului asupra elevului, al mentorului asupra învățăcelului, al medicului sau terapeutului asupra pacientului, al părintelui asupra copilului, al regizorului asupra actorului etc. la abuzul sexual incestuos al părintelui asupra copilului și al oricărei alte persoane adulte asupra altei persoane adulte, care este în poziție de vulnerabilitate și infantilitate față de abuzatorul – părinte – protector, abuzul este un eveniment resimțit ca fiind un atac violent la integritatea psihică și corporală care va avea consecințe puternice asupra universului intern, relațiilor personale și modului de viață.
De multe ori victimele abuzurilor vorbesc după câțiva ani de la abuz despre abuz, atunci când situația de dominare – supunere, de superioritate – inferioritate sau de protecție nu mai este activă, când nu mai sunt în starea de vulnerabilitate emoțională și sub interdicția de a vorbi despre ce i se întâmplă. Și când vorbesc, este cu adevărat copleșitor, dărâmându-se toate constructele interioare pe care le-a creat pentru a face față situației de abuz și personalității abuzatorului. Dar, trauma este deja instalată, urmare a abuzului repetat. citeşte mai multe pe like.noinu.ro
(Foto: www.andreigindac.com)
