La tot ce se face in politica romaneasca trebuie neaparat adaugat: "Presupunand ca Guvernul ramane in functie". Auzim asta aproape de la instalarea Guvernului Tariceanu, cand presedintele i-a pus gand rau, cu anticipatele. De atunci, desi presedintele nu ezita sa prezinte guvernul intr-o lumina proasta (acesta a primit mai multe laude de la Bruxelles), iata ca a rezistat si mai mult ca sigur va ajunge la soroc – alegerile din 2008. Cu toata vanzoleala de acum, cu a patra motiune si anticipate, pe care le putem cataloga aventuri de vara-toamna. De altfel ultimele, pentru ca se intra in linie dreapta cu alegerile normale. Motiunea ar putea fi ultima carte a lui Geoana, iar daca a lansat ofensiva politica doar pentru a umple vara vaduvita de stiri si a pregati toamna politica, atunci va plati. Daca si-a dorit doar sa clarifice una dintre dilemele verii politice, miscarea Geoana ar putea sa erodeze si mai mult PSD printr-un guvern de tranzitie. Nu asa isi va gasi PSD rostul si locul.
In cazul motiunii clocite de PSD la Bran (unde s-a discutat strategia viitoare a partidului) nimeni nu vorbeste cu nimeni pentru a evalua sustinerea ei. Mai mult, toata lumea discuta despre motiune fara sa-i cunoasca textul. Sa admitem ca motiunea trece, desi este putin probabil, Geoana va fi nevoit sa ceara ajutorul lui Basescu pentru un guvern "solid" si "competent". Este insa atat de evident ca presedintele nu o sa-l desemneze pe Geoana ca prim-ministru dupa ce acesta a condus batalia anti-Basescu la referendum.
Nici n-a fost depusa motiunea, si Geoana are dificultati in a-si gasi parteneri de guvernare. Pozitia PD este, ca de obicei, in bataia vantului: ar sustine o motiune de cenzura pentru a indeparta Guvernul Tariceanu, dar exclude colaborarea in plan politic si guvernamental cu PSD. Mai nou, PD nu mai este atat de convins de utilitatea motiunii. Declaratii valabile pana la ultima varianta. Ar refuza sa intre in reglarea de conturi intre PSD si PNL. Daca textul motiunii se va referi la intreaga guvernare PNL-PD (si asa va fi), si nu indreptata impotriva lui Tariceanu II, PD nu o va vota. Daca motiunea se va referi doar la guvernarea Tariceanu II, atunci cu siguranta a existat o intelegere prealabila intre PSD si PD. PSD nu uita insa de perioada in care s-a aflat in mari tensiuni, iar PD a profitat pentru a-si intensifica ascensiunea.
La capitolul viitorul motiunii, singurul pesedist realist ramane Ion Iliescu, care a si identificat riscurile. Este posibil sa se produca o fisura in disciplina de partid pesedista: parlamentarii PSD sa nu voteze in corpore motiunea. Ultima criza guvernamentala – sa-i zicem din vacanta de vara –, cu propunerea Geoana premier, nu este altceva decat un bufeu de sete de putere ce incepe a fi taxata chiar in sanul PSD. Intre timp, se ingroasa plutonul celor neentuziasti care considera intrarea PSD la guvernare drept o misiune sinucigasa. S-a uitat si de alt amanunt important – interesul parlamentarilor de a valida diverse formule de guvern lipseste cu desavarsire. Vor consacra netulburati inca un an si jumatate intereselor personale. In acel moment aparitia unei majoritati "solide" este o himera. Un puzzle al unei noi coalitii nu se intrevede la orizont pentru ca in Romania coalitiile n-au rezistat, desi se pare ca partidele vor fi obligate sa guverneze in coalitii, Romania va fi condamnata la ani buni de coalitii.
Judecand proiectele legislative liberale ce vor fi promovate in sesiunea parlamentara de toamna, se pare ca partidul lui Tariceanu nu se gandeste ca va trece in opozitie. Va cadea in picioare. Daca PSD nu reuseste sa dea jos Guvernul, senzatia de impotenta politica se va transfera de la Tariceanu la Geoana.
La noi, politicienii n-au inteles ca motiunile "ferme" se depun in Parlament, cu semnaturi valide, nu se anunta la Bran cu o luna inainte. Prin lansarea temei motiunii, Geoana a incercat sa-si regleze tirul pentru anul electoral 2008 – locale si parlamentare. Catarea a fost reglata insa gresit. In acest moment ne-am fi asteptat la dezbateri politice serioase pe teme europene, nu clampaneala despre motiune si anticipate. Romanii se vor prezenta la vot peste doua luni si nu stiu nimic despre Parlamentul European si nici despre agenda eurocandidatului, ce mesaj european va avea el, ca de proiecte europene nu poate fi vorba. Romanii nu stiu ce drepturi si obligatii au ca cetateni europeni si este important ca ei sa inteleaga ce inseamna votul din noiembrie, pentru ca Parlamentul European ii reprezinta pe cetatenii UE, de la 1 ianuarie si pe romani.
Pana in noiembrie, politicienii romani n-ar trebui sa aiba decat agenda europeana, nu domestica.
