Am putea sa ne dam doctoratele in Securitate. Am deconspirat-o, cat am putut, inainte de aparitia CNSAS. De altfel, adevarata deconspirare a Securitatii in acesti 16 ani a facut-o mass-media. Evenimentul ultimelor zile, care a impresionat insa cel mai mult si a aprins fitilul, a fost lantul tinerilor investigatori de la CNSAS. Toata lauda pentru constiinta lor. Tot din societatea civila, care n-a uitat ororile seraiului comunist, fac parte reporterii care si-au luat microfoanele si au parasit conferinta de presa a presedintelui de patru zile, care avea sa sfarseasca printr-o delatiune, nu o „dezvaluire”.
Daca presedintele de patru zile al CNSAS, ca ultimul colportor, s-a luat dupa zvonuri, dupa soapte de culise, fara sa aduca dovezi, ne dam seama ce-ar fi urmat. Si-a facut insa harakiri politic, iar ceea ce a spus se numeste infractiune. A incalcat statutul si procedurile, caci informatia trebuia sa parcurga un tipic. Cine mai pune la indoiala incercarea de manipulare a trecatorului presedinte al CNSAS? Este o incalcare a legii chiar de catre un fost judecator. CNSAS nu mai trebuie manipulat de partenerii institutiei (serviciile), chiar si prin unelte gen Turianu, care se va fi dovedit zelos in a-i acoperi pe bunii comunisti si tortionari care n-au facut politie politica desi au un trecut tenebros.
Mai tineti minte de audierea primilor ofiteri de Securitate la CNSAS? „S-a scris istorie” – titra mass-media. Audiatii au declarat, insa, ca n-au facut politie politica. Si-au aparat tara de rau-voitori. Doar au cules informatii. Fostul sef al Securitatii Bucuresti, Gheorghe Goran, le-a tinut o lectie celor de la CNSAS, cum trebuie inteleasa Securitatea: a fost o arma de lux a Romaniei. Persecutorii unei epoci intregi, sustinatori dogmatici ai regimului ceausist s-au incadrat perfect in noua epoca postdecembrista, unde traiesc ca-n sanul lui Avram.
Si lustratia, si studierea arhivelor Securitatii au venit cu mare intarziere la noi. Au urmat lungi dispute. Cand americanii i-au atras atentia ministrului nostru de Externe, Mircea Geoana, ca un numar mare de securisti se afla in posturi guvernamentale-cheie, acesta a minimalizat situatia: „Problema fostei Securitati nu este decat un amestec interesant intre mitologie si realitate, creat pe latura mitologica, folclorica”. In final, Geoana i-a linistit pe americani: „Problema fostilor securisti in Romania, astazi, este o problema pe cale de resorbtie”. S-ar putea ca acum dl Geoana sa se rusineze de sintagmele „mitologie” si „resorbtie”. Pentru ca nici temele comunism, victime ale comunismului sau securisti n-au fost resorbite. Vicesecretarul american Wolfowitz a definit cel mai bine societatea romaneasca: „complet infiltrata de politia politica”.
In 16 ani, securistii au primit mereu semnale ca de pozitiile lor nu se va atinge nimeni, nu vor simti nici macar putin frig pe sira spinarii. Au fost siguri ca victimele nici macar nu vor fi lasate sa maraie la calai, daramite sa-i aduca la Tribunal. Au fost resorbiti (erau doar profesionisti competenti). Au ajuns in inalta administratie, blocand reformele si intretinand coruptia. Iar cei care au fost prigoniti au fost uitati.
Acum, contrar previziunilor, tinerii sunt cei mai interesati sa cunoasca cum a functionat aparatul represiv al regimului comunist, vor adevarul despre „lucrurile nespuse”, vor dezvaluirea secretelor murdare ale trecutului.
Abia de aici inainte CNSAS ar putea avea eficienta, poate chiar una istorica. Studierea mecanismelor Securitatii (care a ingrozit intreaga tara cu dosarele) va fi ajutata de activitatea noului institut care se va ocupa de arhiva PCR. Dosarele membrilor PCR care erau informatori ai Securitatii erau pastrate in arhiva partidului. O parte au fost distruse in Operatiunea „Jarul”, dar au ramas microfilmele.
Sansele deconspirarii Securitatii nu sunt pierdute. Mai exista destui care nu si-au taiat cu adevarat legaturile cu trecutul.
