Mă întreb unde ar fi fost Clujul azi, dacă din 1990 până în prezent, am fi avut o conducere pro-occidentală. Conform unui sondaj al Fundaţiei Pro West, răspunsul celor peste 99% din clujeni este: „am fi fost foarte departe, atât Clujul, cât şi ţinuturile Ardealului şi Banatului”. Vladimir Putin a promulgat în 21 iulie legea conform căreia „toate ONG-urile care primesc subvenţii din străinătate, sunt declarate agenţii străine care ameninţă securitatea Federaţiei Rusie”.
Îmi bate inima de două ori mai repede şi-mi tremură genunchii, gândindu-mă că aşa ceva se poate întâmpla şi la noi. În 1995 şi 1996 erau în primăria clujeană, cum se află şi azi în viaţa politică şi în guvernul României, persoane care trebuie să fie condamnate pentru faptul că se mai află, se bagă, în poziţii de conducere, deşi au un trecut comunist. Biografia, cultura, valorile, cunoştinţele lor profesionale sunt cunoscute ca anti-europene, anti-occidentale. Îmi este greu să înţeleg tupeul fără margini ai acestor specimene fără ruşine, foşti activişti de rang înalt ai PCR, care nu vor să accepte direcţia în care merge societatea noastră. În octombrie-noiembrie mi-am înregistrat o firmă, SC Globnet SRL, (am vândut-o, există şi azi).
Mi-a fost de mare ajutor, pentru că am invăţat ce înseamnă sectorul privat, ce este o factură, să ai responsabilitatea angajaţilor şi a familiilor lor. Mediocritatea care persevera în primărie, m-a făcut să plec. Tocmai se infiinţase Centrul de Afaceri Român-American, unde mi s-a oferit poziţia de vicepreşedinte. Televiziunea locală, Cinemar, mi-a oferit post de producător, urmând să promovez sectorul privat din Ardeal. Le-am luat pe amândouă. Am plecat din Primărie la 1 martie, 1996. La 16 aprilie, 1996, am luat micul dejun la Hotelul Continental cu Ion Raţiu, candidat PNŢCD la preşedinţie. „Oare vor întelege românii că eu nu am nici un interes material din ţara mea ? Doresc să fiu preşedinetele României pentru că-mi iubesc poporul. Sper în progresul neamului meu”, îmi spunea el. L-am crezut. Poporul însă nu.
După alegeri a scris o carte excelentă „Dictatura majorităţii”. L-am respectat pe Ion Raţiu pentru că era sincer, ardelean cu strămoşi în istoria Ardealului de la 1800 încoace, foarte educat, greco-catolic, fluent în patru limbi, inclusiv limba maghiară. Era pro-occidental. Prin contrast, îmi este frică pentru Ardealul şi Banatul meu, din ce se întâmplă de o vreme încoace. Conducatorii noştri joacă la două capete (double standard), iar Vestul ne va prinde şi vom plăti foarte scump. Dacă nu ne-a prins deja. Eliminarea comuniştilor din viaţa politică a ţării trebuie să continuie. Ăştia ne ţin pe loc. Nu vom avea pensiile asigurate. De la Bruxelles vine mereu întrebarea, „de ce aşa încet ?” Da, TREBUIE să ascultăm ce ni se spune de la Bruxelles. Nu este o ruşine.
Text preluat de pe www.clujtoday.ro
