Invitaţiile la evenimente organizate de prieteni sau la care participă aceştia câştigă din ce în ce mai mult în importanţă, în reţeaua de socializare Facebook.
Un concert „Les Elephants Bizzares” în clubul Control, să zicem. Cam cu o săptămână înainte de concert sunt tipărite afişele şi lipite pe zidurile din jurul clubului. Eventual, şi formaţia lipeşte câteva – nu multe – în alte locuri din Bucureşti. În plus, este trimisă o machetă de presă ghidurilor de evenimente culturale şi unor cotidiene, iar membrii trupei invită prin e-mail sau telefon câţiva cunoscuţi, şi pe site-ul trupei apare un anunţ referitor la concert. Dar cam aici s-ar termina eforturile şi posibilităţile de promovare ale evenimentului.
Sau, mai bine zis, aici s-ar fi terminat acum cinci ani, înainte ca Facebook să devină ceea ce este acum: cea mai importantă reţea socială de pe internet, care uneşte dacă nu toată lumea, atunci măcar o parte destul de mare a ei. Conform celor mai actuale date disponibile, dintre cei circa 7,8 milioane de utilizatori de internet din România, 1,64 milioane au cont pe Facebook. În plus, 80% din utilizatorii români ai site-ului au o vârstă cuprinsă între 18 şi 34 de ani.
Astăzi, acest concert ar fi probabil promovat în primul rând pe Facebook. Formaţia şi-ar invita cei 5.229 de fani, clubul Control pe cei 4.764 de prieteni ai săi, şi astfel, în numai câteva minute, aproape 10.000 de oameni ar lua act de un eveniment care pe cei mai mulţi dintre ei chiar îi interesează. Avantajele pentru cei ce îşi promovează astfel evenimentele sunt evidente: trimiterea invitaţiei nu costă nimic, aceasta ajunge imediat şi sigur, şi adresanţii sunt cu toţii potenţiali interesaţi. Mai mult de atât, ei pot trimite invitaţia mai departe, pot promova concertul pe profilul lor şi (importanţa acestui aspect nu trebuie subapreciată!) pot vedea care dintre cunoscuţii lor vor veni, de asemenea, la concert – informaţie deosebit de valoroasă atât pentru cei care vor să întâlnească, cât şi pentru cei care vor să ocolească neapărat pe cineva anume.
Riscul de a intra la spam
Bineînţeles că acest mijloc de promovare are şi părţile sale negative; în primul rând, informaţia circulă numai între anumite persoane, iar cineva din afara acestui cerc nu va avea acces la ea; un afiş lipit pe un perete poate fi văzut de oricine, o postare pe un profil de Facebook de obicei nu.Iar în al doilea rând, pentru din ce în ce mai mulţi utilizatori ai Facebook aceste invitaţii au devenit o nouă formă de spam: din zece invitaţii, poate că doar două sunt cu adevărat interesante (pe inter¬net circulă de mult diverse liste cu cele mai enervante sau involuntar comice invitaţii la evenimente).
Drept care mulţi renunţă, enervaţi, să le mai trieze şi le aruncă pe toate de-a valma la gunoi. Sau folosesc opţiunea cea mai detestată de cei care trimit invitaţiile şi anunţă că poate vor veni. O utilizatoare, studentă la UNATC, explică: „Primesc invitaţii la tot felul de tâmpenii la care nu merg nicio¬dată, dar uneori mai apar şi evenimente interesante. La ce nu mă interesează dau totuşi „maybe”, dar nu se întâmplă să mă duc. În plus, dacă intenţionez să merg undeva, îmi invit şi prietenii, şi de obicei, mulţi dintre ei chiar vin”.
O altă studentă atrage atenţia asupra unui alt aspect: „Dacă nu aş sta în Bucureşti, nu ştiu cât de utilă mi-ar fi această funcţie. Uitându-mă la prietenii mei din Cluj, de exemplu, sau din alte oraşe mai mici, am impresia că acolo nu se întâmplă prea multe. Aici, pe de altă parte, au loc o grămadă de evenimente, şi Facebook a devenit cel mai simplu mod de a afla de ele. Am descoperit aşa multe lucuri de care altfel nu ştiu cum aş fi putut auzi, şi în plus e chiar util să vezi cine vine şi cine nu. Ok, eşti invitat şi la multe prostii, dar dacă se acumulează, e un motiv bun să scoţi pe cineva din lista de prieteni…”
Mase, nu – nişe, da
Ar fi greu de crezut că trupe precum Iris sau Holograf ar putea recurge vreodată la Facebook ca principal suport al mediatizării unui concert sau al unui album: publicul lor nu face parte din categoria de vârstă a majorităţii utilizatorilor site-ului, şi deci poate fi mai uşor contactat cu mijloacele clasice de promovare – ca de altfel şi publicul de operă sau teatru (cu excepţia notabilă a teatrului underground).
Evenimentele promovate pe Facebook tind, aşadar, să facă parte din acea categorie culturală numită „de nişă„: concertele unor formaţii încă în ascensiune, spectacole de teatru sau dans de avangardă, lecturi, proiecţii de filme de artă sau lansările unor reviste mai mult sau mai puţin underground – în general, evenimente cu bugete extrem de reduse şi adresate unui public destul de restrâns. După cum declară managerul unei formaţii rock încă puţin cunoscute, „nu ne putem permite alte feluri de promovare, pentru că n-avem bani. Dar şi dacă i-am avea, nu ştiu dacă ne-ar folosi cu adevărat, având în vedere cine este deocamdată publicul nostru. Singura problemă e că uneori inviţi 600 de oameni, 70 zic că vin, şi te trezeşti la concert doar cu 40. Şi te cam bosumfli. Dar… asta e. Mai bine decât deloc, nu?”
Acest mijloc de promovare are şi părţile sale negative; în primul rând, informaţia circulă numai între anumite persoane, iar cineva din afara acestui cerc nu va avea acces la ea.
