Culturile se usuca in camp. Producatorii agricoli sunt disperati ca munca lor se duce pe apa sambetei. Ar fi o solutie: irigatiile, dar cei mai multi dintre ei se plang ca sunt prea scumpe. In aceste conditii, pagubele sunt de zeci de miliarde de lei, iar consecintele pentru urmatorii ani sunt catastrofale.
Una din societatile cele mai afectate de seceta este Fruvimed Medgidia. Culturile cu fructe par in regula pentru un ochi neantrenat, dar expertii afirma ca, in aceasta perioada, piersica ar fi trebuit sa aiba un diametru de 62 de milimetri, pe cand media este acum de numai 35 mm. Reprezentantii acesteia spun ca pierderile la culturile de fructe (piersici, caise, mere, ciresi si visine) sunt de 25 de miliarde de lei. Se adauga paguba produsa la struguri, de aproximativ 35 de miliarde de lei, care se va reflecta si in scaderea cu un sfert a productiei de vin.
Dezastru economic si cultural
„Vinul reprezinta Romania in strainatate si este un act economic si unul de cultura, in acelasi timp. Vinul facut de Fruvimed nu poate fi confundat”, spun directorii societatii, care vorbesc de soiuri autohtone, recunoscute organoleptic si fiziochimic in intreaga Europa: Cramposia de Medgidia, Feteasca neagra, Feteasca alba (regala) – vinuri incadrate in lista denumirilor cu origine controlata (DOC). Podgoria Murfatlar este recunoscuta in toata lumea, iar vinurile produse aici ajung pe mesele consumatorilor din SUA, Germania, Franta, Spania, Israel etc. De altfel, aproape jumatate din productie ajunge la export.
Reclamatii…
Conducerea Fruvimed reclama costurile mari ale irigatiilor si conditiile impuse de Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare (ANIF). Printre acestea, obligativitatea ca minimum 20% din capacitatea sistemelor sa fie folosita, pentru a le pune in functiune, si aceea ca utilizatorii trebuie sa incheie contracte multianuale. Piedica cea mai mare este pretul. „Mia de metri cubi ajunge sa coste si 16 milioane de lei, chiar mai scump decat apa potabila”, sustin reprezentantii Fruvimed. Pentru un producator de grau (unitate conventionala de raportare a celorlalte produse), care are venituri de 12 milioane de lei/ha, costurile cu irigatiile ajung la 5 milioane. „Trebuie sa dam drumul la apa, sa reluam productia, pentru ca macar anul viitor sa nu fie compromis”, spun reprezentantii Fruvimed, in ciuda tuturor piedicilor.
… si raspunsuri
Gheorghe Iordache, directorul ANIF Constanta, spune ca pretul miei de metri cubi de apa variaza in functie de relief. „In Dobrogea, din cauza reliefului, amenajarile de irigatii pot avea si 3 sau 4 trepte de pompare. Costurile sunt mai mari in aceste cazuri, deoarece 90% din tariful de livrare il reprezinta costul energiei electrice”, spune seful ANIF, care adauga ca, in capetele terminale ale sistemului, inaltimea de pompare este la peste 120 de metri fata de sursa. Astfel, tarifele variaza de la un milion de lei pentru mia de metri cubi, in localitati ca Lumina si Navodari, pana la 2-3 milioane, in zona Galesu-Poiana, si ajunge la peste 6 milioane, in Basarabi, M. Kogalniceanu. Gheorghe Iordache precizeaza ca in judetul Constanta exista 32 de asociatii de utilizatori de apa, care au in exploatare 54.000 de ha. Este nevoie de aceste asocieri pentru ca echipamentele moderne uda intre 50 si 200 de hectare. Sunt zone in judet unde se iriga de la inceputul lunii mai, spune seful ANIF, nominalizand terasele Basarabi-Galesu, Valea Seaca-Poarta Alba si subsistemele Lumina-Navodari, Castelu-Nisipari, Limanu-Medgidia Nord. El adauga ca statul subventioneaza, cu 2,6 milioane lei/ha, asociatiile si organizatiile de utilizatori de apa.
Ramasi pe drumuri…
Fruvimed Medgidia a inregistrat, in 2002, pierderi operationale de 67 miliarde de lei. Societatea a trecut in proprietatea salariatilor, in prezent PAS-ul detinant 89% din actiuni. S-a reusit astfel, printr-un management eficient, ca in 2004 sa se inregistreze un profit de 3,4 miliarde lei. In acest an, mai mult ca sigur ca se va trece din nou pe pierderi. Situatia este disperata atat pentru economia Medgidiei, de care in ultimul timp s-a ales praful, cat si pentru cei 330 de salariati permanenti si peste 800 de angajati sezonieri, care muncesc aici timp de 8 luni pe an. Multi sunt oameni fara specializare, care nu au nici o sansa de a-si mai gasi un alt loc de munca. Seceta si irgatiile scumpe ii lasa pe drumuri.
