Prim-vicepresedintele PNL, Ludovic Orban, si-a anuntat intrarea in competitia pentru presedintia PNL declarand ca o face pentru a apara democratia din partid si dreptul fiecarui liberal de a ajunge la conducerea PNL. Anuntul nu este de natura sa-l ingrijoreze pe Crin Antonescu, acest "el lider maximo" al anului de gratie 2010, esenta a liberalismului autohton, promotor inversunat al votului pe liste si al controlului absolut asupra partidului. Dand dovada de o admirabila aplecare spre candoare, cel mai performant prezidentiabil al PNL din toate timpurile estimeaza ca intr-o batalie impotriva lui Ludovic Orban dusa cu vot uninominal, adica potrivit actualului statut al partidului, ar obtine nu mai putin de 90% din voturile liberalilor de la congres. Potrivit sistemului de vot pe lista pe care il propune, Antonescu admite ca va obtine numai 75% din voturi "pentru ca va creste nemultumirea celor care nu se vor regasi pe lista".
Interesante afirmatii, si nu numai pentru ca, asa cum se temea Crin Antonescu, ele demonstreaza o regretabila ingamfare. Daca domnul Antonescu este sigur ca prin vot uninominal ar obtine scorul epopeic de 90% din voturi, de ce se straduieste atat de tare sa impuna un sistem draconic de vot, votul in bloc à la FSN, asupra unei echipe care urmeaza sa preia toate fraiele conducerii? Daca domnul Antonescu este deja constient ca partidul va resimti excluderea unor membri marcanti de la varful partidului si ca il va sanctiona pentru asta, de ce insista? Cand lista cu "ce e de facut" a PNL e nesfarsita, iar parlamentarii sai sunt momiti sau presati sa treaca parleazul in zona prezidentiala a Parlamentului, Crin Antonescu n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa inchida gura oricarei opinii divergente in partid?
Intr-o postare pe blog, Crin Antonescu isi justifica preferinta pentru votul pe lista prin speranta ca, aplicandu-l, va reusi sa incline balanta conducerii PNL dinspre cei care "isi fac loc in frunte" pentru ca "au de partea lor resurse importante" spre tineri profesionisti. Liderul PNL spune ca sistemul uninominal actual practicat de PNL este corect numai in aparenta si ca multi ajung la varf "in urma unui joc complicat de echilibristica, de compromisuri si de creare de cooperative". Din acest motiv, continua el, "accesul la varf al unor nume noi, al unor tineri si profesionisti, al unor oameni care nu au nici timp, nici resurse si nici chef de astfel de balcanisme este practic imposibil".
Dupa un mandat de un an in fruntea PNL, Crin Antonescu a constatat ca e mult prea dificil sa organizeze o adevarata campanie electorala in partid, bazata pe criterii de performanta construite temeinic, inclusiv pe studiul sociologic al bazinului electoral al PNL, actual si/sau potential. A constatat ca e greu sa fereasca PNL de pericolul "baronilor" care apar ca ciupercile in orice partid ajuns la guvernare in Balcani. Asa ca, daca a pune piatra pe piatra e prea greu, Crin Antonescu a ales calea cea mai simpla, anume sa decida singur cine trebuie sa fie in conducerea partidului. O spune textual: "Nu putem obliga tinerii sa se profesionalizeze doar in aranjamente pentru voturi. Insa ii putem promova pentru calitati umane si profesionale, pentru a demonstra ca se poate. Or, asta se face prin votul pe lista". Cu alte cuvinte, daca n-am reusit sa va conving sa promovati oamenii de care partidul are nevoie, ii promovez singur, dupa propriul cap, voi nu trebuie decat sa votati oamenii pe care i-am ales eu.
Lasand la o parte intrebarea fara raspuns "Care sunt numele noi din echipa Antonescu?", ramane in picioare trista constatare ca un liberal atat de vocal precum Crin Antonescu a ajuns sa argumenteze cu aere de intelept cum ca un singur creier este mai bun decat mai multe. Interesant epilog al unei campanii electorale in care principalul repros facut lui Traian Basescu era ca presedintele se incapataneaza sa-si impuna vointa fara drept de apel. Ciudata concluzie pentru un presedinte de partid care declara ca nu vrea sa mai aiba nimic de-a face cu partidul militarizat al Cotrocenilor, unde se lafaie neatins, inca din anii ’90, votul pe motiuni/liste. Interesanta intorsatura pentru liderul unui partid care a sustinut din toate puterile ca sistemul "castigatorul ia totul" pentru care Traian Basescu a adus lumea la referendum in 2007 este periculos pentru Romania.
Pentru ca este evident ca votul pe lista intr-un partid – adica liderul castigator isi impune echipa la conducere – are aceleasi defecte antidemocratice ca si votul majoritar uninominal pur si dur la nivel national. Castigatorul ia totul. Nu lasa nici un debuseu perdantilor, acestia raman, pur si simplu, nereprezentati. Nu degeaba in multe sisteme democratice stabile sistemul de vot este unul mixt, iar politicienii din PSD si PNL s-au chinuit, din motive pragmatice si deocamdata cu efecte hilare, sa echilibreze balanta uninominalului cu un sistem de compensare.
Ca domnul Ludovic Orban nu este cel mai bun lucru care i se poate intampla PNL este un lucru limpede. Dar, daca domnul Crin Antonescu isi imagineaza ca pentru cele doua milioane de alegatori care l-au votat la prezidentiale a contat mai mult numele sau decat numele Partidului National Liberal, se insala amarnic. Clasa de mijloc din Romania este pe cale sa devina din ce in ce mai puternica si, daca PNL este sa creasca de undeva, de aici creste.
Laudarosenia ca PNL va ajunge un partid major, de 30%, pentru ca va renunta sa gandeasca incredintandu-i aceasta misiune prezidentiabilului de 20%, aduce aminte de metafora pe care Joseph de Maistre a folosit-o pentru a lovi in infatuarea revolutionarilor francezi: sunt ca mustele care, asezate pe hamurile trasurii, isi imagineaza ca ele sunt cele care o duc inainte. Daca vrea viteza, Crin Antonescu ar trebui sa incurajeze munca si rigurozitatea, nu scurtaturile si opozitia facuta la televizor.
