E important să recunoaștem ideea fixă a urmașului politic al PCR de a controla educația, de a permite un minimum de variație și de alternativă – de la Manualul și Editura unice, la educația unică, de aici la gândirea unică și, în final, la partidul unic: parcurgerea acestor pași pare a fi visul secret al unora ca Liviu Pop sau Liviu Dragnea.
Am scris acum două săptămâni despre referendumul legat de redefinirea familiei ca fiind un „simbol“ al derivei iliberale a regimului PSD-ALDE. Iată că avem în acest moment nu numai simbolul, ci și „lucrul în sine“ – deriva iliberală (sau chiar antiliberală) prin excelență, expresia cea mai desăvârșită a antipatiei fundamentale a puterii actuale față de libertate: propunerea de „manual unic“, scris, editat și tipărit la o instituție de stat care ar urma să fie înființată – o renăscută Editura Didactică și Pedagogică din era comunistă.
Ministrul Liviu Pop (care, în pofida tuturor eforturilor sale, nu reușește să vorbească românește fără greșeli) acuză „mafia manualelor“, pentru a căuta o justificare a demersului său. Însă pe principiul că există interese financiare, neapărat ilegitime, într-o licitație, ar trebui desființate și alte sectoare private: de exemplu, ar trebui să producem energie printr-o singură firmă de stat ori să vindem carburanți printr-un unic PECO de stat renăscut; în acest fel vom lichida „mafia energiei“ sau „mafia petrolului“.
Vom ține astfel, nu-i așa, prețurile sub control. Mai mult, de ce să existe o mulțime de importatori și de exportatori privați? Nu există și aici „mafii“ care fac profituri, chipurile, ilegitime? Și, în general, de ce să nu controlăm totul, ca în comunism, prin firme de stat? Economia privată, capitalistă nu e, desigur, lipsită uneori de corupție și chiar de „mafii“ – mai ales când concurența nu funcționează bine și când statul, corupt, intervine prin contracte în favoarea unor clienți.
Dar a propune, într-un sector economic sau altul, înlocuirea economiei private de piață cu cea centralizată și de stat e o nebunie.
