Bine cunoscutul prozator Anatolie Panis scoate in acest an, la editura Snagov, editura proprie, romanul „Ultimul tren spre Romania”, subintitulat „romanul Basarabiei”. Autorul, dupa cum se stie, este de origine basarabeana, a suferit mult, si-a pastrat nestirbita credinta in Dumnezeu si in natiune, de aici rezultand anticomunismul si antislavofilismul sau constant. Sub pretextul reconstituirii istorice, intr-un roman fictional, a blestematului an 1940, anul prabusirii granitelor, dar si al momentelor anterioare care au jalonat drumul Basarabiei spre Unirea din 1918, autorul face de fapt o pledoarie pentru reintregirea tarii, acel „ultim tren” la care se refera titlul. Ca sa ne construim cel mai bun viitor, trebuie sa ne cunoastem cat mai bine trecutul. Talentul literar si maiestria artistica sunt exact cat este necesar, ele sunt puse in slujba unui scop mai inalt, iar sinceritatea si buna-credinta a acestuia nu pot fi contestate. Cartea e oarecum incununarea unui efort de-o viata, iar autorul isi exprima clar, la finalul cuvantului inainte, ceea ce crede: „Separarea si declararea ca stat independent a Basarabiei, mai ales fata de Romania, reprezinta una dintre marile prostii ale sfarsitului de secol XX. A permanentiza o astfel de stare si-n secolul XXI este o si mai mare prostie”.
