Amintiri ale unei refugiate basarabene

Amintirile doamnei Marga-Rita Popeli-Tatu, volum intitulat oarecum conventional „Infruntand destinul”, apar la editura Paco. Desi nu e o carte de fictiune, volumul poate fi vazut ca „romanul unei existente”. O existenta bogata in fapte si intamplari, cu semnificatie istorica si umana, narate intr-un mod captivant si interesant. Autoarea s-a nascut pe 30 octombrie 1928 intr-un sat din Basarabia, pe atunci din nou romaneasca, si-a petrecut adolescenta la Orhei, blestematul an 1940 a facut-o sa traiasca prima ocupatie sovietica, pentru ca, in 1944, a doua venire a rusilor s-o faca sa porneasca in pribegie in ce mai ramasese din Romania. Dupa trei ani chinuitori, de fugit prin tara, se stabileste la Sibiu, apoi la Bucuresti, acum petrecandu-si o varsta a treia linistita, alaturi de copii si nepoti. Povestitoarea isi duce firul pana in acest moment, al prezentului, excelenta povestii fiind data atat de intinderea sa, peste o jumatate de secol, cat si de zbuciumul eroinei, cu totul reprezentativ pentru nefericitele convulsii ale istoriei din acest veac. La fel de important este ca, dorindu-si sa prezinte „istoria unei familii, bogata in generatii si in destine”, autoarea isi incepe istorisirea cam de la a doua jumatate a secolului al XIX-lea, prezinta locurile Basarabiei in care si-a petrecut prima parte a vietii, face portrete ale unor personalitati care apar colateral (Manuc Bei, Alecu Russo, Constantin Stere, Spiru Haret s.a.). Semnificatia situatiilor provine si din alta particularitate: „M-am nascut Popeli, iar dupa numele pe care l-am purtat ca domnisoara mi-am tradat mai mereu obarsia straina, determinata de un amestec de sange moldovenesc, polonez, lituanian, ucrainean, rusesc, german, pe care l-am preluat prin nastere de la parintii mei”, dar „nu mi-am pus nicicand problema de a ma socoti dintr-o alta etnie decat cea romana”, afirma Marga-Rita Popeli-Tatu, dand astfel o lectie nationalistilor. Astfel, scriitoarea ofera o imagine atat a lumii vechi, de pana la razboi, a Basarabiei romanesti, cat si a hidoasei lumi noi, ajutandu-ne, la randul ei, sa intelegem, o data pentru totdeauna, ce am pierdut o data cu invazia regimului sovietic.