Un recent studiu Eurobarometru a fost dedicat (în februarie 2012) angajamentului europenilor în democraţia participativǎ. Ca şi celelalte anchete realizate sub aceastǎ siglǎ, au fost utilizate eşantioane reprezentative pentru fiecare din cele 27 de state membre ale UE, interesul pentru tematicǎ fiind sporit de posibilitatea analizǎrii diferenţelor dintre opiniile exprimate în diferite ţǎri.
Un prim capitol analizeazǎ percepţiile asupra organizaţiilor neguvernamentale şi asociaţiilor. Cei mai mulţi respondenţi considerǎ cǎ ONG-urile pot influenţa deciziile, mai ales la nivel local (75%), naţional (70%) şi ceva mai puţin la nivelul UE (53%). Trebuie remarcat cǎ, la toate trei întrebǎrile, românii înregistreazǎ proporţii ale rǎspunsurilor pozitive superioare mediei europene (79% pentru nivelul local, 76% pentru cel naţional, 71% pentru cel european).
Opiniile europenilor sunt divizate asupra afirmaţiei “Cetǎţenii europeni nu au nevoie de asemenea tipuri de organizaţii, ei dispun de alte mijloace pentru a influenţa luarea deciziilor politice”: 41% sunt de acord, 52% împotrivǎ (deci, o relativǎ majoritate favorabilǎ utilitǎţii ONG-urilor). În România, raportul între cele douǎ opinii este inversat, 51% fiind de acord cu ea (cel mai pare procentaj din UE) şi 40% împotrivǎ. De remarcat cǎ celelalte ţǎri în care majoritatea respondenţilor au negat utilitatea ONG-urilor (Grecia, Bulgaria, Portugalia, Cipru) sunt, poate nu întâmplǎtor, ţǎri “cu probleme”.
Cu toate acestea, 66% dintre români declarǎ cǎ împǎrtǎşesc valorile şi interesele unor organizaţii şi cǎ au încredere cǎ acestea acţioneazǎ corect pentru influenţarea deciziilor politice. Gradul de ataşament al românilor faţǎ de ONG-uri pare superior majoritǎţii europenilor, care au rǎspuns afirmativ la întrebare doar în proporţie de 59%. Contradicţia e evidentǎ: românii spun cǎ sunt ataşaţi de valorile ONG-urilor, dar cǎ nu au nevoie de ele pentru a influenţa deciziile politice.
În acelaşi Eurobarometru, ne “evidenţiem” prin gradul cel mai mic de apartenenţǎ la organizaţii, cu numai 20% dintre respondenţi declarându-se membri unei organizaţii neguvernamentale, sindicat, asociaţie profesionalǎ, camerǎ de comerţ sau agricolǎ, organizaţie patronalǎ. Pentru comparaţie, proporţiile corespunzǎtoare sunt 81% în Suedia, 80% în Finlanda, 79% în Danemarca, media UE fiind 46%.
Aş spune cǎ explicaţia contradicţiei enunţate mai sus constǎ în faptul cǎ existǎ în mentalul românesc o aversiune faţǎ de implicarea politicǎ a organizaţiilor neguvernamentale, manifestatǎ şi de mulţi dintre activiştii acestora, atitudine ale cǎrei rǎdǎcini le putem identifica încǎ de la începutul anilor ’90 (“Nu suntem partide” – se scanda în Piaţa Universitaţii). ONG-urile sunt bune, pot face lucruri remarcabile (acţiuni caritabile, culturale, de protejarea mediului) dar nu ar trebui amestecate în viaţa politicǎ (care e îndeobşte perceputǎ drept murdarǎ). Prea adesea, uitǎm cǎ politicienii îşi vor face de cap cu atât mai mult cu cât ne vom mulţumi sǎ votǎm ce ne oferǎ ei, şi cǎ asta ne afecteazǎ direct viaţa de zi cu zi.
Şi, mai, ales, “ONG-urile sǎ facǎ”. Nu noi, cetǎţenii. De aici implicarea activǎ a doar unui român din cinci într-o organizaţie. Ataşamentul declarat, semnalat mai sus, e doar abstract. Românii semneazǎ relativ uşor o petiţie (mai ales pe internet), îşi exprimǎ cu vehememenţǎ opiniile (tot online, de multe ori sub protecţia anonimatului) dar în viaţa realǎ se decid greu sǎ acţioneze. E evident din simpla comparaţie a amplorii oricǎrei manifestaţii de stradǎ dintr-o altǎ ţarǎ europeanǎ şi echivalentul ei dâmboviţean.
O explicaţie parţialǎ ar putea sta în originea celor mai cunoscute organizaţii, apǎrute în anii ’90 ca formǎ de susţinere a firavei democraţii, venitǎ din partea unor organisme occidentale. Trebuie sǎ recunoaştem, organizaţiile de tip “grassroots” apǎrute direct din nevoia unor cetǎţeni de a-şi uni eforturile pentru apǎrarea unor interese comune sunt încǎ, în România, flori rare. Tocmai de aceea, cele care existǎ (şi cunosc câteva demne de toatǎ admiraţia) trebuie fǎcute cunoscute şi sprijinite prin toate mijloacele.
