Cel mai bătrân om modern (Homo Sapiens) nu a trăit în România, cum s-a crezut până acum, ci în Italia şi Marea Britanie. Astfel au decis recent oamenii de ştiinţă după ce au reanalizat o serie de fosile folosind mijloace ultramoderne.
La institutul de cercetare britanic „Oxford Radiocarbon Accelerator Unit” au fost testate recent două fosile: una provenind din Anglia, care nu era mai mult decât o falcă şi trei dinţi, şi o alta din sudul Italiei, formată din doi dinţi de copil. Acestea au fost descoperite cu mai mult de două decenii în urmă, dar acum au fost investigate folosindu-se mijloace ştiinţifice mult mai moderne.
Am pierdut prima poziţie
Rezultatul a fost unul surprinzător, care au arătat că vorbim despre „descoperirea celor mai vechi rămăşiţe ale omului modern din întreaga Europă”, după cum scrie cotidiantul „New York Times”.
Testele au arătat că rămăşiţele descoperite în Anglia sunt vechi de 43-45.000 de ani, iar cele din Italia au o vechime între 41.500 şi 42.200 de ani. Până la această descoperire, cele mai vechi rămăşiţe ale lui Homo Sapiens modern erau cele găsite în România, în 2002, la „Peştera cu oase”. Vârsta fosilelor de la noi a fost estimată la 37.8000-42.000 de ani. „Peştera cu Oase” este un sistem de 12 galerii carstice (formate în roci calcaroase), situat în Valea Minişului, în apropiere de oraşul Anina, judeţul Caraş-Severin. Aici au fost descoperite fosilele, provenind de la trei indivizi – numiţi de cercetători „Oase 1″, „Oase 2″ şi „Oase 3″.
Descoperirea celor mai vechi fosile ale omului modern în România s-a datorat, spun spe-cialiştii, hărniciei speologilor şi a faptului că astfel de „urme” s-au conservat mai bine în unele zone ale ţării noastre. Este foarte posibil ca, în timp, şi alte rămăşiţe ale omului modern să fie găsite în alte peşteri ale lumii sau – aşa cum s-a întâmplat cu exemplarele din Italia sau Marea Britanie – mijloacele ştiinţifice tot mai precise să dateze cu precizie şi mai mare fosile deja existente. Reuşita cercetătorilor englezi dovedesc că oamenii acelor vremuri erau mult mai mobili decât credeam noi.
Un dinte care poate schimba istoria
Mihai Popa, profesor la Facultatea de Geografie şi Geologie şi care a participat la mai multe expediţii de cercetare în Groenlanda, spune că astfel de succese ştiinţifice nu vor fi singulare: „Noile descoperiri de Paleontologie umană publicate în anul 2011, prin care se aduc noi dovezi privind vârste tot mai înaintate ale celor mai vechi fosile umane moderne, ne conving o dată în plus ca domeniul Paleontologiei umane este un domeniu încă plin de surprize ştiinţifice, în care ne putem aştepta şi pe viitor la descoperiri semnificative, demne de periodice ştiinţifice de primă mână. România are o lungă tradiţie în acest domeniu şi a dat rezultate importante în peşteri precum Cioclovina (Hunedoara) şi Peştera cu Oase (Caraş-Severin), printre altele. De asemenea, noile descoperiri arată şi importanţa detaliului în Paleontologie, o dată ce un dinte juvenil, aparent nesemnificativ, studiat cu tehnici rafinate, poate schimba atât de multe”. 
