Judecătorul Alexandru Şerban este primul candidat înscris în cursa pentru alegerile de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) care vor avea loc mâine. Principalele sale priorităţi sunt punerea la lucru a Inspecţiei Judiciare, dar şi rezolvarea problemelor sesizate de experţii Comisiei Europene în rapoartele anuale. Cu toate acestea, Alexandru Şerban nu poate spune dacă misiunea lui Daniel Morar ar trebui sau nu să continue în fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), deşi documentele făcute la Bruxelles laudă rezultatele procurorilor anticorupţie. În acelaşi timp, Şerban consideră că Viorica Costiniu, judecătoare la Înalta Curte, ar trebui să nu mai aibă voie să se ocupe de cazurile venite de la DNA câtă vreme soţul său este cercetat pentru fapte de corupţie într-un dosar făcut de Direcţia Naţională Anticorupţie. Alexandru Şerban crede că ar mai fi o soluţie pentru rezolvarea acestei situaţii de incompatibilitate.
Ce veţi aduce nou dacă veţi câştiga preşedinţia Consiliului Superior al Magistraturii (CSM)?
Alexandru Şerban: Voi păstra anumite elemente de continuitate, mai ales pe linia proiectelor mari începute de colegul meu Horaţiu Dumbravă, de exemplu Planul Multianual care fixează obiectivele CSM pe următorii cinci ani. Aş îmbunătăţi, pe de altă parte, comunicarea – în primul rând cu toţi colegii din Consiliu, apoi cu colegii procurori şi judecători: întâlniri mai dese şi mai aplicate pentru a vedea care sunt nevoile din sistem şi, nu în ultimul rând, o mai bună folosire a aparatului propriu. Îmi doresc foarte mult ca în viitor Consiliul să se comporte ca o echipă şi să transmită spre exterior o imagine unitară.
Din cele spuse de dvs. nu rezultă că aţi avea vreun obiectiv care să ducă la îmbunătăţirea aşa-numitului act de justiţie.
A.Ş.: Planul Multianual aprobat în ultima şedinţă din decembrie se ocupă şi de acest lucru.
Care socotiţi că este punctul forte al platformei dvs., de pildă ce-aţi putea face dacă aţi fi ales preşedinte CSM pentru a scurta termenele în cazurile de corupţie la care se referă Uniunea Europeană atunci când critică justiţia autohtonă?
A.Ş.: Noi ar trebui să eficientizăm actul de justiţie, iar scurtarea termenelor este doar o mică parte din ceea ce ne propunem prin Planul Multianual, iar scurtarea termenelor în dosarele de corupţie este o parte şi mai mică. Justiţia este preponderent civilă, iar aceste dosare de mare corupţie sunt mai vizibile doar prin prisma persoanelor cu notorietate care apar în ele.
Sau poate presiunile Comisiei Europene, care i-a cerut României în mod special rezolvarea acestor dosare cu prioritate?
A.Ş.: Noi ne facem treaba prin prisma atribuţiilor noastre constituţionale şi legale. Am declanşat anul trecut controlul la Înalta Curte pe activitatea de ansamblu şi controlul pe dosarele de mare corupţie, care sunt şi la celelalte instanţe. Sperăm că aceste rezultate le vom putea valorifica prin ceva în cursul anului 2012, în funcţie de lucrurile de acolo. Deja lucrurile au început să se mişte la Înalta Curte: există un management al dosarelor mult mai atent, dar nu poate veni CSM să le dea termene mai scurte. Putem să verificăm prin Inspecţia Judiciară şi să arătăm c ă nu este în regulă să ai un dosar care trenează de patru ani şi să mai dai acum un termen de două luni.
Dacă după cercetările făcute de Inspecţia Judiciară descoperiţi că, statistic vorbind, anumiţi judecători trag mai mult decât alţii, în ce fel i-aţi putea sancţiona?
A.Ş.: Vom face o verificare dosar cu dosar a acestor cauze vechi şi acolo unde se găsesc indicii ale unor abateri disciplinare prin faptul că s-a tergiversat în mod nejustificat, deci nu s-au luat măsuri pentru soluţionarea cu celeritate a cazurilor, se poate ajunge inclusiv la sancţiuni disciplinare.
Pare destul de complicat, câtă vreme judecătoarea Camelia Burlan a fost sancţionată şi scoasă din ecuaţie fiind acuzată că judeca mult prea repede dosarul Vîntu.
A.Ş.: Comisia de disciplină încă se mai ocupă de acest caz.
Dar cum aţi putea defini această situaţie în care este schimbat un judecător care îşi face treaba repede şi bine cu altul care trage de timp?
A.Ş.: Nu pot să mă pronunţ câtă vreme cauza e pe rol şi putem fi sesizaţi din nou. Ar însemna să mă antepronunţ dacă vă spun ce mi se pare mie normal.
Fără a nominaliza, puteţi spune că e bine să schimbi un judecător care se comportă normal şi judecă cu celeritate o cauză cu altul care o tergiversează?
A.Ş.: Nu mă pot antepronunţa.
Deci nu puteţi avea o părere generală?
A.Ş.: Fac parte din secţia de judecători care ar putea să soluţioneze această acţiune disciplinară sau care soluţionează o plângere împotriva rezoluţiei, iar acolo spun dacă este întemeiat sau nu este întemeiat.
Comisia Europeană aşteaptă de la CSM reforme concrete, potrivit ultimului Raport de Cooperare şi Verificare. Ce vă gândiţi să faceţi în acest sens?
A.Ş.: Sunt suficiente acţiuni ale Consiliului din ultimul an care arată că suntem pe o cale bună.
Există voci care se pronunţă pentru desfiinţarea CSM.
A.Ş.: Este atâta nevoie de reglementare în domeniul justiţiei încât nici nu-mi pot imagina în acest moment că lucrurile ar putea funcţiona fără CSM.
Există state dezvoltate care nu au instituţii similare?
A.Ş.: Da, probabil că există, dar există în multe ţări: în Franţa, în Belgia etc.
În vreme ce în zona anglo-saxonă nu există.
A.Ş.: Noi suntem un sistem de drept continental, nu anglo-saxon. Cred totuşi că aşa cum s-a cerut în 2004 să existe un Consiliu care să aibă atribuţii şi de fapt şi de drept în administrarea justiţiei pentru a îndeplini nişte condiţii în vederea aderării, cred că aşa ar trebui să stea lucrurile şi acum, când suntem un stat membru. Cred că a desfiinţa CSM este o idee iresponsabilă, iar cei care o vehiculează nu-şi dau seama de consecinţe şi nu văd cine ar prelua aceste atribuţii. Ar trebui să ne întoarcem la perioada în care Ministerul Justiţiei avea toate responsabilităţile aflate azi la CSM.
Ce-aţi putea repara dvs. într-un eventual mandat de preşedinte din problemele ridicate de ultimul Raport pe justiţie făcut de Comisia Europeană?
A.Ş.: CSM are deja un plan de îndeplinire a condiţionalităţilor din Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Majoritatea recomandărilor din cele 17 făcute sunt cuprinse în planul nostru cu termen în 2012. Mai sunt şi altele care nu ne privesc şi care se referă, de exemplu, la Agenţia Naţională de Integritate sau la Ministerul Justiţiei, ori sunt pur şi simplu probleme interconectate.
Există vreuna din cele 17 chestiuni sesizate de Raportul Comisiei Europene pe care v-aţi propus să o rezolvaţi integral în perioada eventualului dvs. mandat de lider al CSM?
A.Ş.: Una dintre cele mai importante probleme este cea a Inspecţiei Judiciare, care a cam trenat până acum într-adevăr. Din păcate, suntem într-un moment în care regimul Inspecţiei nu este clarificat. Avem un proiect propus de Ministerul Justiţiei şi adoptat în Senat, după ce a fost respins în Camera Deputaţilor, care în opinia noastră deteriorează un pic statutul Inspecţiei: nu este clară situaţia fiindcă se aşteaptă pronunţarea Curţii Constituţionale asupra acestei legi, după sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), şi abia apoi avem garanţia că va rămâne într-o formă sau alta. Ceea ce vizăm noi şi ni se pare cu adevărat prioritar este că, dacă proiectul va trece aşa cum este, trebuie să asigurăm toate măsurile pentru ca Inspecţia Judiciară să funcţioneze bine în 2012.
Totuşi sunteţi nemulţumit de această lege.
A.Ş.: Da, pentru că legea cuprinde o serie de greşeli şi necorelări care ar putea face Inspecţia Judiciară nefuncţională: din cauza termenelor, care în final ne-ar lua opt luni pentru a putea numi inspectori pe această nouă lege, ceea ce este foarte grav, pentru că în aprilie vom rămâne cu mai puţin de jumătate din numărul de inspectori deoarece le încetează detaşările.
Vă trece mandatul până numiţi inspectorii, darămite până când Inspecţia începe să-i descopere pe magistraţii care trag de timp.
A.Ş.: Nu trece, pentru că am declanşat o procedură pentru posturile care vor deveni vacante, iar apoi vom discuta cu Ministerul Justiţiei. Inspecţia trebuie să finalizeze controalele la Înalta Curte, cele privind dosarele de corupţie şi cele referitoare la dosarele vechi. Acestea din urmă fiind extrem de ample.
Câte astfel de dosare vechi există în sistem?
A.Ş.: Mii.
Credeţi că DNA trebuie să rămână vioara întâi în lupta anticorupţie din România?
A.Ş.: N-aş zice chiar vioara numărul unu, dar este principala instituţie judiciară cu atribuţii în domeniul corupţiei, pentru că numai cauzele de mică corupţie rămân la parchetele obişnuite. DNA a fost menţionat cu rezultate în rapoartele UE, dar acest lucru trebuie pus în contextul în care soluţiile, când vor fi soluţii definitive ale instanţelor, vor confirma sau nu trimiterile în judecată.
Până acum cum vi se pare această balanţă?
A.Ş.: N-aş face un bilanţ pentru că nu am toate datele, nici nu ştiu dacă au până acum mai multe condamnări sau mai multe achitări: avem tendinţa să ne uităm la dosarele celebre, dar DNA are mult mai multe dosare.
Preşedintele Traian Băsescu a criticat destul de dur activitatea DNA înainte de sărbători, credeţi că procurorii vor mai fi interesaţi să insiste în cazurile de mare corupţie ştiind că nu mai au sprijinul pe care îl aveau până acum din partea unor instituţii importante precum Preşedinţia?
A.Ş.: Probabil că această întrebare şi-o pun foarte serios şi cei de la DNA. Cred că orice atac la adresa judecătorilor sau procurorilor este dăunător, pentru că un atac de acest gen poate pune problema respectării independenţei acelor colegi sau a încălcării independenţei lor pentru că nu este firesc ca rezultatele anchetelor lor să fie discutate public în aceşti termeni. Soluţiile lor sunt supuse controlului instanţelor: se pronunţă o condamnare, o achitare, o încetare a procesului şi abia după ce sunt definitive putem vorbi. Dar să discutăm în acest moment dacă activitatea lor este bună sau nu pe două-trei soluţii, chiar dacă este vorba de dosare răsunătoare, nu mi se pare oportun.
Vreţi să spuneţi că Traian Băsescu le-ar fi încălcat independenţa procurorilor de la DNA?
A.Ş.: Spun doar că e nevoie de mai multă atenţie în declaraţiile oamenilor politici atunci când este vorba despre activitatea magistraţilor. Nu aş spune că s-a încălcat independenţa procurorilor pentru că nu s-a făcut o referire expresă la un dosar sau altul, dar prin natura acelor declaraţii se poate pune în discuţie această temă şi nici nu am primit la CSM vreo sesizare în acest sens.
Dacă aţi fi procuror, aţi fi stânjenit în munca dvs. de anchetare a politicienilor din cauza declaraţiilor preşedintelui?
A.Ş.: Nu cred. Procurorii au suficient curaj să meargă înainte.
De ce v-aţi grăbit să votaţi alături de colegii dvs. din CSM scoaterea la concurs a posturilor vacante de la Înalta Curte imediat după ce premierul Boc a anunţat că-şi asumă răspunderea pentru legea de promovare a judecătorilor la ICCJ după criterii mai clare?
A.Ş.: Am declanşat procedura pentru cele şase posturi înainte de anunţul Guvernului. Noi nu ştiam cât va dura până se adoptă acea lege, iar situaţia la Secţia Penală a ICCJ era foarte gravă pentru că lucrează la două treimi din capacitate.
Credeţi că mandatul lui Daniel Morar în fruntea DNA ar trebui prelungit, dat fiind că în curând îi expiră?
A.Ş.: Aş vrea să precizez că procedura este mai complexă: CSM este doar o verigă, iniţiativa îi aparţine ministrului Justiţiei, iar decizia – preşedintelui ţării, între ele există avizul consultativ al Consiliului, dar nu al plenului, ci doar al Secţiei de Procurori, din care eu nu fac parte.
Dincolo de aceste proceduri, credeţi că Daniel Morar ar trebui să mai rămână în fruntea DNA şi după ce i se termină mandatul, dat fiind că activitatea lui a fost apreciată în toate rapoartele Comisiei Europene?
A.Ş.: Nu cred că am calitatea să fac această evaluare.
Şi nu aveţi nici o părere?
A.Ş.: Nu ştiu ce să vă spun.
CSM a respins contestaţia DNA prin care se solicita ca judecătoarea Viorica Costiniu, al cărei soţ a fost trimis în judecată de DNA, să se abţină de la judecarea cauzelor instrumentate de procurorii anticorupţie. Vi se pare o decizie bună?
A.Ş.: Aş prefera să nu comentez decizia colegilor mei. Aş putea să vă spun cum aş fi votat eu dacă aş fi fost prezent la acea şedinţă, la care nu am participat pentru că eram în concediu de odihnă. Eu aş fi fost pentru admiterea contestaţiei şi consider că, atunci când soţul unui magistrat este trimis în judecată de un parchet, nu e normal ca soţul să intre în cauze trimise instanţei de acel parchet. Nu este normal. Nu cred că s-ar putea prezuma că nu s-ar judeca imparţial, dar este vorba de aparenţa de imparţialitate, e mai bine şi pentru magistratul în cauză să se retragă de la judecarea acestor cauze tocmai pentru a dovedi imparţialitatea.
Ce s-ar mai putea face pentru a elimina această situaţie de incompatibilitate?
A.Ş.: Nu există o soluţie punctuală, dar ar putea fi una generală: să gândim că această situaţie ar trebui prevăzută în lege, în Codul de procedură penală. CSM nu are însă iniţiativă legislativă, dar nimic nu împiedică Ministerul Justiţiei să preia o astfel de idee.
Alexandru Şerban, 37 de ani
Este membru CSM din ianuarie 2011, a fost vicepreşedinte al Curţii de Apel Braşov vreme de trei ani. A terminat Facultatea de Drept de la Universitatea Bucureşti în 1997 şi Institutul Naţional al Magistraturii în 1998.
