Adevarul capitalismului

Adevarul capitalismului nu-l aflam nici de la cei care sustin ca democratia e cel mai putin rau sistem social, nici din vituperarile marxist-leniniste, nici de la anticomunistii carora democratia le ofera ocazia sa citeasca si sa scrie orice, ci de la Patron. In cazul de fata, Becali. Toata lumea ii sare in cap ca se baga peste antrenor, tocmai Hagi, sa faca echipa in locul lui. Ca nu se poate baga acolo unde nu-i fierbe oala. Ca banii nu-i dau dreptul la orice etc. Or, si trebuie sa-i dau dreptate, Becali raspunde ca peste tot unde baga bani e oala lui. Dincolo de omul Becali, periculos fara indoiala, Patronul spune adevarul capitalismului: angajez un specialist, zice, sa faca o echipa asa cum vreau eu. Patronul este detinatorul adevarului, in capitalism, oricare ar fi consistenta vocii spatiului public. Pentru ca patronul Stelei poate angaja un antrenor numai si numai ca sa vada un gol dat direct din corner sau cum se joaca un meci pe un gazon albastru. Adevarul jocului, cum ca fiecare competitor vrea sa castige, tine pana nu apare un Patron. El este cel care imprima sensul lumii pe care o detine. In capitalism, banul inlocuieste, oricat de patetic suna, sacrul. "Cum vrea Dumnezeu" se transforma in "cum vrea Patronul". Desi la Becali manifestarea puterii este excesiva, nu exista Patron care sa nu se simta, macar o catime, supraom. Orice raport ar alege sa impuna in raport cu angajatul – de pilda, pe cel de parteneriat –, adevarul este ca el stie in fiecare moment ca poate sa faca ce vrea in lumea pe care a cumparat-o. Patronul isi cumpara un lot de dumnezeire. Daca te nimeresti acolo, esti al lui. Fiecare moment al tau in slujba lui depinde de El.