Acasa (cu Erasmus din Rotterdam si Mircea Badea)

Doua saptamani nu am mai auzit romana la televizor. Decat pe net ("decat", vai, ce dor mi-a fost de tine!). Exista softuri pe care le poti instala si pe care te poti uita la televiziuni in limba romana de oriunde. Cu ocazia sejurului departe de patrie, mi-am dat seama cat de integrator cultural e factorul televiziune. Sa zicem ca stai in Bordeaux si lucrezi la un text despre coliziuni culturale franco-americane din ultimele decenii. Dimineata mananci niste asortimente de branzeturi frantuzesti din supermarket, niste ciocolata facuta cu cacao din Republica Dominicana, cumparata la "fair trade" (unde esti tu, Dragos Bucurenci, sa explici prostimii ce e fair trade? Nu vrei? Capitalistuuuleee!), deschizi balconul frantuzesc si privesti in curtea burgheza a burghezului de vizavi, apoi te apuci de scris. Ai vreo douazeci de retele wireless in zona. Dupa-amiaza te urci pe bicicleta data de primarie si iei masa la un arab din centru, dupa care sprintezi si faci poze. Intri intr-o librarie in care il auzi pe un client care intreaba daca exista vreo editie bilingva din Erasmus din Rotterdam. In sfarsit, te intorci, iti bagi bicla in camera cu bicle de la subsol, te intorci in apartament si, dupa alte cateva puncte de suspensie, oh da, in sfarsit, te conectezi la Realitatea ca sa revezi chipul pudic si cubic al lui Ciorbea, ca sa asculti avid comentarii despre cand, ei da, cand o sa declare Basescu ca virgula candideaza. Dupa care, oh, God, mon Dieu, Badea, acest ventilator de adevar de fiecare data dat la maximum, iti vorbeste pe limba sufletului tau!  Credeai ca exista ceva mai presus de cearta dintre Badea si Turcescu? Credeai ca meciul dintre Marseille si Milan, de pe TF1, e mai de soi decat Steaua-Sheriff Tiraspol? Credeai ca vei suporta sa nu fii acasa cand Becali il concediaza pe Bergodi si tu trebuie sa suporti, sa ramai departe, intr-un oras in care tramvaiul circula fara fire suspendate, unde, vai, domnule Cocos, domnule Oprescu, domnilor, exista o parcare subterana pe sapte niveluri chiar sub centru? Este oare duna de langa Arcachon, veche de 4000 de ani si inalta de 100 de metri, mai circuvoluta decat cea mai umila circumvolutiune a ultracreierului lui Mircea Badea? Credeti ca Erasmus din Rotterdam avea, la inceputul secolului al XVI-lea, intuitia lexicala a preopinentului H.-R. Patapievici, care a presupus, in 2009, ca Basescu ar trebui sa fie "scelerat" pentru a fi huiduit la un concert simfonic? Dar toate astea palesc, oricum. Dupa alte cateva zile de BBC, un post comunist care l-a concediat pe marele jurnalist TRU, dupa niste stiri vestede, de inmormantare, despre partile din lume care nu intra sub incidenta dezbaterilor arzatoare din studiourile televiziunilor romanesti, m-am intors. Cu conditia psihica precara, am asistat rapit de uimire la un inceput de "Acces direct" in care, summum al evenimentului, sotul parasit nu voia sa iasa din apartamentul conjugal, undeva in Mangalia, iar suporteri croati – imagini socante!!! brrrrrrrrrrrrr! – se luptau cu niste jandarmi la Timisoara. Cu pupilele marite de uimire, m-am simtit ca frumosul din codrul adormit trezit dintr-o data de o zana tatoasa cu supapele la vedere, in spatele careia Mircea Badea, cu pumnii lui de fier si cu craniul lui drept, intindea o palarie plina de banuti: un leu, va rog, pentru ca asta-mi ocupa tot timpul.